Clubul Dante este un roman cvasipoliţist!

Am fost încântat de ideea autorului şi invidios pe el. De ce? Pentru că a reuşit să facă personaj principal dintr-o operă literară.

Pentru că în acest roman personajul principal este Divina Comedia a lui Dante Alighieri, mai precis traducerea ei în Statele Unite.

Este un roman care priveşte începuturile literaturii americane. Scena este Harvard  şi Boston după sângerosul Război de Secesiune, anul 1865. Autorul este şi el absolvent de Harvard şi un mare iubitor al operei lui Dante.

Revenind la epocă putem spune că literatura americană de limbă engleză este contemporană cu perioada clasică a literaturii române.

Poetul şi traducătorul de mare prestigiu în epocă Henry Wadsworth Longfellow intenţionează să realizeze o traducere a operei fundamentale danteşti în limba engleză dar într-o versiune americană. În acest scop acest prestigios poet împreună cu alţi importanţi poeţi şi profesori la Harvard formează un Club Dante unde se dezbat şi analizează traducerea făcută de Longfellow. Comilitonii lui Longfellow, trăitor în Casa Craigie unde se-a aflat cartierul General al lui George Washington, sunt profesorul şi poetul James Russel Lowell, profesorul poetul şi medicul Oliver Wendell Holmes, pastorul George Washington Greene şi editorul J. T. Fields care urmează să tipărească traducerea.

Concomitent cu acest efort intelectual se desfăşoară două acţiuni aparent fără legătură.

Augustus Manning trezorierul Corporaţiei Harvard, forul conducător al prestigioasei universităţi este ferm împotriva acestei traduceri. Motivaţiile sale sunt de ordin religios este o operă papistaşă inamică protestantismului practicat de aristocraţii bostonieni descendenţi ai legendarei Mayflower care a adus primul val de colonişti ai Americii. În acest scop el face tot ce posibil ca această traducere să nu se mai finalizeze.

Pe de altă parte eforturile de traducere şi comentariere ale Infernului Divinei Comedii sunt însoţite de un val de crime împotriva unor personalităţi bostoniene care reflectă pasaje din opera lui Dante. Judecătorul Healey este găsit mort ca unul care pregetă, Elisha Talbot ca simoniac căruia i se ard în Infern tălpile, iar bogătaşul Jennison ca trădător.

În anchetă sunt implicaţi poliţistul mulatru Nicholas Rey şi membrii clubului Dante.  Rând pe rând ei ajung la înfricoşătoarea concluzie că acest Lucifer ucide oameni conform cu pedepsele pe care Dante le vede în infern.

Romanul este de asemenea o critică severă a războiului, cel de secesiune îşi pierduse orice sens privind eliberarea negrilor şi răspundea doar unor interese ale capitaliştilor nordici faţă de interesele contrare ale plantatorilor sudişti. Dacă ar fi izbutit secesiunea azi probabil că sudul american nu s-ar fi deosebit mult de Mexic, unde interesele unei oligarhii predomină.

Şi la noi s-a realizat o traducere clasică a Divinei Comedii făcută de poetul George Coşbuc. În final mi-aş dori să citesc un roman dedicat unei opere literare clasice, precum Luceafărul, cu aerul poliţist al acestui roman care poate face accesibilă o operă dificilă şi fundamentală pentru cultură.

• Distribuie:
• Distribuie
•