Criza actuală generează condiţii economico-sociale precare la tot pasul. Comparativ cu perioada similară precedentă, situaţia ţării noastre este dezastruoasă, având în vedere recesiunea de 2,3%, în timp ce în Grecia este de 4,5%.

Ceea ce face să fim singurele state din blocul comunitar care nu au ieşit încă din recesiunea tehnică. Cele mai mari creşteri economice au fost raportate de Estonia (4,7%), Slovacia (4,1%) şi Germania (3,9%).
Speculaţia la ea acasă
Specialiştii ne spun acum că acest fenomen nedorit putea să fie anticipat cu şapte ani înainte. Originea lui find legată de închiderea anului 2000, când pentru a contracara scăderea economică, Rezerva Federală Americană a fost nevoită să diminueze rata fondului federal de la 6,5 % la 3,5%.
Dolarul ieftin a dat naştere unui boom pe piaţa locuinţelor, o explozie în achiziţiile de companii cu bani împrumutaţi şi alte excese. Când moneda era practic gratuită, orice creditor raţional continuă să crediteze până când nu mai are pe cine. Din anul 2000 până la mijlocul lui 2005, valoarea pe piaţă a locuinţelor existente a crescut cu peste 50% şi s-a declanşat o frenezie a constucţiilor. Acest fenomen după cum bine ştiţi a fost copiat şi de investitorii români.
Creşterea înzecită a preţurilor la case a favorizat speculaţiile. Când se aştepta ca valoarea proprietăţii să crească mai mult decât valoarea împrumutui, a devenit evidentă tendinţa de a deţine mai multe proprietăţi decât se puteau ocupa. În 2005, 40% din casele cumpărate nu funcţionau ca reşedinţe permanente, ci ca investiţii sau case de vacanţă.
Erau frecvente creditele acordate pe bază de documentaţie puţină sau uneori deloc, incluzând, în cazuri extreme împrumuturile de tip ninja, care nu necesitau, deţinerea unui loc de muncă, de venituri sau garanţii minime. La noi era intitulat aşa zisul „credit doar cu buletinul”.
La început, băncile centrale au întâmpinat dificultăţi în furnizarea lichidităţilor necesare, deoarece băncile comerciale au evitat folosirea facilităţilor ce conţineau obligaţii şi ezitau să tranzacţioneze înte ele, principala lor prioritate era aceea de a reduce expunerea, dar în cele din urmă aceste obstacole au fost depăşite. În practică, băncile şi agenţiile au subestimat grosolan riscurile inerente unor absurdităţi de astfel de credite.
După care a venit criza la finele anului 2008 şi în România, băncile au fost nevoite să adauge în bilanţurile lor elemente noi, în momentul în care baza lor de capital era deteriorată de pierderii neaşteptate.
Catastrofa s-a extins de la piaţa imobiliară rezidenţială la datorii pe cardurile de credit, leasingul auto, până la piaţa imobiliară industrială, ce au generat inflaţie, şomaj şi sărăcie, precum „jocul de domino” în care toate piesele se prăbuşesc una câte una. Deoarece sistemul financiar global mondial a fost construit pe baza unor premise false comparativ cu realitatea.
Viitorul
Teoria economică afirmă că, punctul de echilibru este atins atunci când fiecare firmă produce la un nivel la care costurile marginale egalează preţul pieţei, iar fiecare consumator cumpără o cantitate a cărei utilitate minimă egalează preţul pieţei. Acest argument a servit drept temei pentru politica laissez-faire din secolul al XIX-lea şi reprezintă baza credinţei în „magia pieţei”.
Chiar şi o privire fugară asupra mărfurilor, bursei, cursurilor valutare şi a raportului simbiotic între Statele Unite ce acumulează datorii externe, în timp ce China, India şi ţările producătoare de petrol din Orientul Mijlociu concentrează resurse monetare, ne duc cu gândul că această criză este o cotitură în istorie, ce va genera o nouă ordine mondială cu implicaţii complexe.

Viorel Crăciuneanu
craciuneanu2002@yahoo.co.uk

• Distribuie:
• Distribuie
•