O carte sinistră

Am terminat ieri această carte. Am luat-o la preţ redus de doar 5 lei. Pentru astfel de cărţi trebuie să ai răbdare!

Ea este transcrierea unui document recuperat de cineva care a lucrat la repararea unuia din sediile Uniunii Scriitorilor, prin anii ’70. Concluzia este că în această asociaţie exista interesul disparaţiei unei arhive care deranja. Lupta scriitorilor şi a altor membri ai Uniunilor de creaţie muzică, pictură scriitori din anii 70-80 nu se poate compara cu ceea ce se întâmpla la începutul anilor ’50. Întâlnirea Uniunilor de creaţie este prilejuită de reglarea de conturi dintre ticăloşii care conducea PMR. Aici este vorba de distrugerea lui Vasile Luca, proeminent lider bolşevic, ministru de finanţe, acuzat de Gheorghiu Dej de deviaţionism de dreapta şi de îndepărtarea Anei Pauker şi alui Teohari Georgescu, care-l apăraseră pe Luca pentru împăciuitorism. Relaţiile dintre aceşti lideri comunişti se desfăşurau ca între gangsteri, pe model stalinist. Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi avut câştig de cauză Luca, Ana şi Teohari? Nu mare lucru din punctul de vedere al românilor aflaţi sub cizma bolşevică internă şi externă.

Documentul arată gradul de josnicie în care se aflau creatorii artistici în acele vremuri, în sensul propriu, dar şi cel drag lor de apropierea de popor. Luările de cuvânt se desfăşurau după un anume tipic. Întâi cel care vorbea îşi făcea o autocritică ipocrită privind atitudinea faţă de formalism, îndepărtarea în turnul de fildeş, lipsa contactului cu massele populare, atitudini burgheze, etc. Urma critica ălorlalţi cu accente de calomnie şi denunţ şi se încheia apoteotic cu angajamentul faţă de iubitul conducător comunist Gheorghiu Dej şi de părintele popoarelor marele Stalin. Tristeţea este că între cei care au cuvântat sunt şi nume cunoscute ale culturii româneşti care se dedau la o prostituare de neînchipuit. Cel mai tare m-a întristat că l-am regăsit în luările de cuvânt pe Marin Preda. Acesta s-a recompensat prin toate romanele ulterioare scrise împotriva comunismului, culminând cu Cel mai iubit dintre pământeni, romanul cel mai anticomunist din vremurile alea ticăloase. Remarc şi alte nume de artişti, care scăpaţi din raiul comunist nu au avut nicio remuşcare în a-şi face mea culpa, ci, dimpotrivă, pozau în dizidenţi. Cel mai ticălos mi-a părut Aurel Mihale, plecat într-o aşa zisă documentare cu un komando miliţiano-securist în depistarea chiaburilor, unde acesta apare ca un adevărat anchetator.

Citind această carte mi-am reamintit cu melancolie şi tristeţe eforturile unui Adrian Majuru, arheolog în istoria comunistă unde ţintele sale sunt din nefericire puţinii scriitori care au avut curajul să lupte cu sistemul, cu mijloace limitate, este adevărat! Îmi pare imbecil să faci pe nobelista Hertha Mueller falsă dizidentă, pe cea care are ca subiect principal în scrierile sale comunismul şi securitatea rumânească, pentru că a luat un premiul al UTC!

• Distribuie:
• Distribuie
•