Sfârşit de an 2011 şi început de an politic 2012

Anul 2011 a fost un an prost. Şi vremurile proaste pare că ţin mai mult!

Cei mai afectaţi de măsurile de austeritate au fost în continuare pensionarii care s-au trezit cu o sumă suplimentară luată din pensie pentru contribuţia de sănătate. Bugetarilor cărora guvernul Boc le promisese că se va reveni la salariul înainte de tăiere li s-a dat parte din sumă care reprezintă cam 50% din suma tăiată. Trăim vremuri ale sărăciei chiar dacă inflaţia se păstrează la nivele foarte joase, şi comecianţii şi-au micşorat marja de profit pentru că rezervele financiare sunt în scădere. Anul agricol a fost bun preţurile la legume au atins minime care amintesc de perioada de început a anilor 2000 când veniturile erau de două ori mai mici cel puţin. Dar seceta prelungită din sfârşitul verii şi continuată şi acum anunţă un an agricol prost în 2012.

Sistemul politic creat de Băsescu îl ţine acum prizonier. Te întrebi cum a reuşit Băsescu să impună propriul program politic cu o majoritate atât de fragilă? A reuşit pentru că trădătorii ştiu că nu mai au nicio şansă politică şi n-au nicio remuşcare în a susţine politici la care în mod clar nu pot fi de acord. A mai fost şi invenţiile acestei majorităţi şi a guvernului Boc în promovarea legislaţiei. Temerile privind eventualele procese de conştiinţă au fost rezolvate prin asumarea unor legi care aveau un mare procent de efecte negative pentru populaţie, sau pur şi simplu interdicţia de a vota a majorităţii pentru diverse iniţiative legislative. Acest procedeu a fost aplicat în special la moţiunile de cenzură care puteau conduce la căderea guvernului. Un factor important este faptul că UDMR a fots de acord cu legile neconvenabile şantajând guvernul şio majoritatea în zonele de interes ale acestui partid al minorităţii maghiare.

O noutate a acestui an politic a fost constituirea în pofida prognozelor unor analişti politici a USL o construcţie politică care include cele două mari partide politice de opoziţie PSD şi PNL. Punctul slab al acestei alianţe o constituie asocierea PNL cu PC partid fără relevanţă politică rod al ambiţiei politice a lui Dan Voiculescu. De ce s-a consimţit la această alianţă? Motivul este în primul rând puternicul grup de media deţinut de Dan Voiculescu, om de afaceri care a reuşit să transforme o televiziune de ştiri Antena 3 ca a treia televiziune după generalistele PRO TV şi Antena 1. Popularitatea stă şi în puternicul sentiment de frustrare al populaţiei care caută voci critice la adresa prezentei guvernări. La acest ton critic s-au alinita de asemenea şi celelalte telviziuni de ştiri Realitatea TV cât mai ales cea desprinsă din cea din urmă România TV. Că PC este un punct slab o dovedesc dezertările lui Ciohodaru şi a lui primarului Popescu Piedone care au introdus tensiuni mari în USL şi ameninţau scoaterea PC din USL.

Alte dezertări o constituie migrarea spre partidul generalului Oprea, UNPR, care este inexistent electoral, dar poate rezolva problemele fondurilor ce ar putea fi arondate acestor primari.

Formarea USL a creat o mare frustrarea în rândul majorităţii care mizau pe diferendele ideologice al liberalilor şi social democraţilor. Ori s-a dovedit ca acestea sunt irelevante pentru că rezolvarea problemelor României nu este o problemă de ideologie ci de decizii care ţin de bunul simţ.

Pentru a contracara constituirea acestui gigant electoral PDL a început o masivă operaţiune de manipulare, de dezinformare, de intoxicare practicată cu ajutorul sondajelor şi a ideii incapacităţii liderilor Victor Ponta şi Crin Antonescu de a face faţă provocărilor crizeu economice şi a altor probleme care lovesc România. În ciuda acestora USL a prezentat un program viabil de redresare economică, cu idei care au fost preluate şi de actuala guvernare sau luate măcar în dicuţie. S-au construit programe asemănătoare privind învăţământul, sănătatea, etc. Rămâne însă de văzut cât de tare va fi împotrivirea sistemului actual la aceste reforme. Iniţiativa guvernamentală de reformă privind sănătatea este sinistră, se doreşte privatizarea ei totală, mai ceva ca sistemul american de asigurări de sănătate, fără a avea siguranţa că serviciile oferite vor fi de calitate. Însă cel ami prost semnal îl constituie autismul total al prezentei majorităţ. În condiţiile de criză economică şi socială ale României dialogu între putere şi opoziţie era mai necesar ca oricând, pentru că măsurile privind austeritatea trebuiau să aibă un larg sprijin politic şi de ce nu şi popular cum s-a manifestat în Grecia sau în Spania. Întâlnirile liderilor USL cu preşedintele Băsescu au dat măsura acestei lipse de dialog. La întâlnirea din vară televizată preşedinteşe Băsescu a ieşit în dezavantaj, s-a văzut că el nu negociază ci încearcă să-şi impună ideile inclusiv prin şantaj. La cea din toamnă a fost mai maleabil dat fiind programul ce impunea alinierea României la o disciplină fiscală impusă de Uniunea Europeană. Un comentator politic apropiat puterii a acuzta limbajul violent în anumite situaţii a lui Crin Antonescu faţă de preşedintele Băsescu şi prin extensie faţă de putere. Acesta oculta faptul că preşedintele Băsescu a insinuat colaborarea cu securitatea a lui Crin Antonescu. Preşedintele Băsescu nu este la prima calomnie, el fiind familiar prin natura funcţiilor avute cu securitatea şi foarte amator şi sprijinitor ale acestor servicii provenite din sinistra fostă instituţie, fără a proba cu nimic acuzele aduse. Băsescu s-a mai făcut remarcat şi prin nişte remarci abjecte duhnind a securism privindu-l pe regele Mihai, jignind în acelaşi timp şi memoria şi istoria românilor. Asta aruncă în derizoriu condamnarea comunimului proclamată de acelaşi Traian Băsescu. După cu am mai observat acum orice lider care ar încerca să fie contrapus de putere liderilor opoziţiei nu are nicio credibilitate dat fiind asocierea acestora cu Traian Băsescu. Lideri precum Monica Macovei nu se pot bucura de popularitate şi nu posedă carisma necesară, sau pe fruntea lui Cristian Diaconescu este scris: trădător. Puterea şi acoliţii săi uită că şi Crin Antonescu şi Victor Ponta şi-au croit onest cariera politică. Crin Antonescu putea foarte bine deveni din 2001 liderul liberalilor, fără manevrele oculte ale lui Valeriu Stoica, având cel mai strălucit discurs la acel congres. Mă despart de Mircea Kivu privind opinia sa la adresa asocierii din prezent a liberlailor cu guvernarea Călin Popescu Tăriceanu, dimpotrivă Crin Antonescu şi-o asumă cu toată energie fiind singura guvernare cu adevărat bună şi în folosul poporului din ultimii 60 de ani. La PSD sunt încă frământări, PDL şi-ar fi dorit preluarea frâielor de către compromisul Adrian Năstase extrem de fragil politic. Manevra jalnică de comasare a alegerilor li se va sparge în cap PDL pentru că alegerile vor fi şi mai abitir politizate eliminând avantajul suportului primarilor, care vor avea dezavantajul unei dezbateri naţionale nu cea a uneia locale. Cu sonaje liniştitoare, cu cohorte de forumişti mercenari care să combată opiniile civilizate PDL se iluzionează că vor reuşi să menţină USL departe de putere. Ei uită de alegerile din 2000 când ţara se afla pe un trend ascendent dar electoratul a pedepsit exemplar CDR pentru erorile politice şi a condus la disparaţiea din politică a PNŢCD, greu încercatul partid anticomunist. PDL se mai sprijină şi pe rezultatele Partidului Poporului inventat de şeful postului de televiziune pubelă OTV de dan Diaconescu. Opinia multor analişti este că acest partid se va dezumfla şi voturile vor migra spre celălat partid anti-sistem România Mare.

Eu îndrăznesc o profeţie politică, înfrângerea categorică a PDL în alegeri.