Am observat mai zilele trecute o campanie masivă mediatică legată de băncile cu capital grecesc ce oferă dobânzi la depozite de peste 11%, în comparaţie cu alte bănci de 8%.

Grecia şi băncile adiacente

Contextul economic dificil pe care îl traversează Grecia trebuie privit prin prisma unei distincţii clare: criza aparţine sectorului public şi nu celui privat. Cu toate acestea, criza fiscală riscă să fie exacerbată de problemele financiare ale băncilor greceşti. Iar măsurile fiscale pentru reducerea deficitului vor avea efecte în economia reală, afectând cerea pentru credite şi depreciind calitatea activelor bancare.

În România activează: Alpha Bank, Piraeus Bank, EFG Eurobank Ergasis, acţionar majoritar al Bancpost, Naţional Bank of Greece, acţionar majoritar al Băncii Româneşti, Marfin Bank, ATE Bank şi Emporiki Bank, toate cumulând o cotă de piaţă după active -adică credite acordate – în jurul a 25% din totalul pieţei bancare autohtone.

BNR spune că nu trebuie să facem din problema băncilor greceşti „un drob de sare, să stăm a ne plânge că ne va cădea în cap” în timp ce analiştii şi bancherii apreciază că efectele se vor vedea în întârzierea reluării creditării. Aşadar, călcâiul lui Ahile din mitologia greacă, îl reprezintă volumul de credite acordate de băncile greceşti din România, de două ori mai mare decât cel al depozitelor.

În consecinţă, liniile de finanţare pentru subsidiarele din România vor scădea sau chiar vor seca, acestea urmând a se baza în principal pe resurse, în special depozite, atrase de pe piaţa internă -de la populaţie- şi din împrumuturi rambursate. Şi atunci noi români unde investim „bruma din economii pentru zile negre”, cum zice bunica mea.

Există oare un plasament mai bun decât euro ?

Aurul -sub formă de lingouri sau monede- este un mijloc de economisire. Ba chiar e cel mai bun, preţul lui s-a dublat atât în lei, cât şi în euro, într-un interval în care moneda europeană a crescut faţă de dolar cu 25%, iar faţă de leu, deloc.

Dar când spun aur nu mă refer la lănţişoare, cercei şi inele de 9 carate, ci vorbesc de aur fin de 22-24 de carate. Aurul de portofoliu se tranzacţionează, de regulă, sub formă de lingouri, şi preţul său e raportat la uncia de metal preţios de 31,103 grame. Un astfel de lingou, cântăreşte până la 400 de uncii, adică 13 kilograme iar înmulţit cu 910 de dolari uncia înseamnă 364.000 dolari sau 251.000 euro. Cam mare investiţia pentru un om obişnuit.

Există aur pentru toate buzunarele. În locul unui lingou se pot achiziţiona la fel de bine monede cum ar fi: Krugerrand, Gold Maple Leaf, Gold American Buffalo sau Gold American Eagle.

Din păcate, nici-o bancă românească nu aduce astfel de monede din străinătate. Totuşi, există în momentul de faţă două monede de aur pe piaţă. BCR vinde moneda jubiliară „Sibiu 2007-Capitala Culturală Eurpeană” cu 2.711,16 lei, iar BNR „2.000 de ani de creştinism” cu 3.135,57 lei. Având ca dezavantaje, numărul limitat din punct de vedere cantitativ şi cota de 19% al taxei pe valoarea adăugată.

La noi, nu există nici brokeri sau bănci de depozitare, pentru a nu se plimba investitorul cu lingourile în sacoşă. Singura cale este „serviciul de intermediere” cu ajutorul internetului, şi veţi vedea că vă puteţi plasa banii în aur fără să cumpăraţi efectiv metalul galben, ci doar un titlu care atestă cantitatea de aur deţinută la banca depozitară.

Mă întreb retoric.Oare bunica mea ştie să folosească internetul ?

Eu mă îndoiesc. Dar aceasta este altă poveste.

Viorel Crăciuneanu

craciuneanu2002@yahoo.co.uk

• Distribuie:
• Distribuie
•