ePiteşti dă startul unei campanii de prezentare a persoanelor de comunicare din instituţiile judeţului (Detalii, AICI – Exclusiv ePitești: Cine sunt oamenii de comunicare din cele mai importante instituții argeșene).

Citiți și: Pitești. Surpriză de ultim moment la Spitalul Județean! Se schimbă multe!

Începem cu Spitalul Judeţean de Urgenţă Piteşti (SJUP), dată fiind importanţa acestei unităţi în contextul sanitar actual şi nu numai.

La Spitalul Judeţean, purtător de cuvânt „în linia întâi”, 24/24, este Cristina Cazacu (foto).

Citiți și: Exclusiv: Ei sunt oamenii de comunicare din instituţii. Astăzi, Ion Sănduloiu – Salvamont Argeș

Pe Cristina o contactăm ori de câte ori avem nevoie de o informaţie legată de schimbările care se petrec în spital, starea anumitor pacienţi (când afecţiunile de care aceştia suferă sau incidentele care i-au adus la spital sunt de interes public), problemele ivite, dar şi cu privire la realizările medicilor sau ale echipei manageriale.

Dacă ar fi să o caracterizăm prin prisma colaborării pe care o avem, am îndrăzni să spunem că este una dintre cele mai active persoane de comunicare din instituţiile publice ale judeţului Argeş. Nu se fereşte de subiectele delicate şi spune lucrurilor pe nume, chiar dacă uneori sunt neplăcute. Prin urmare, informaţiile livrate au un grad foarte ridicat de încredere şi un impact social puternic.

Cristina Cazacu are 37 de ani, a absolvit în 2008 Facultatea de Ştiinţe Juridice, Administrative şi ale Comunicării, specializarea Comunicare Socială şi Relaţii Publice. A debutat în presă acum 15 ani, la un săptămânal local, iar pe parcurs a lucrat la mai multe publicaţii online sau tipărite, inclusiv în presa centrală (Mediafax). La Spitalul Judeţean Piteşti lucrează ca purtător de cuvânt din decembrie 2019.

Cum prima dragoste nu se uită niciodată, spune că ar reveni cu plăcere pe teren, în vâltoarea evenimentelor.

Este adevărat (şi toţi oamenii de comunicare cunosc asta) – ştirile negative sunt cele care „interesează” şi atrag mai multe reacţii. Cristina, care a venit din presă şi este un jurnalist cu experienţă, ne-a povestit că în întreaga ei carieră a „experimentat” toate tipurile de ştiri, dar tăvălugul dramelor sociale a făcut mai mereu „rating” peste evenimentele pozitive. De altfel, tânăra purtătoare de cuvânt ne-a mai mărturisit că, în Spitalul Judeţean, cazul care a marcat-o cel mai mult este cel al bărbatului care a murit de Covid fix în ziua în care i se năştea copilul. Nu a mai apucat să-l vadă.

 

Vrem să încheiem într-o notă pozitivă, optimistă. Ar fi şi păcat să fie altfel, din moment ce Cristina are această calitate – nativă am spune, de a transmite energie pozitivă şi bucurie.

„Ce m-a bucurat cel mai mult la SJUP?! Sunt multe momente, cele mai multe legate de faptul că am putut să ajut oameni, în fiecare zi. Așa mi-am încărcat bateriile. De asemenea, mă bucură faptul că fac parte dintr-o echipă care are încredere în mine. Contează enorm să știi că managerul se poate baza pe tine, dar și invers. Și, nu în ultimul rând, mă bucură faptul că nu m-am desprins foarte mult de ce ceea ce făceam înainte, că sunt în continuare în relație bună, zic eu, cu presa. Și dacă nu o să îmi mai dea Dumnezeu, să nici nu îmi ia din ce am…

 

 

… După un an și jumătate de SJUP:

Provocare. Teamă. Ambiție. Restricții. Disperare. Altruism. Dorințe. Dezamăgiri. Încredere. Reușite. Răbdare. Fericire.

Un an și jumătate. Fix. Stări cât pentru 5 vieți. Cea mai grea perioadă din viața mea, dar cu siguranță, etapa care m-a făcut să știu ce pot, ce vreau.

Lângă mine au fost întotdeauna oameni, la fel ca și mine, cu iubire de semeni, cu frici, emoții, dor de familie și toți cei dragi, persoane de la care am auzit : „Hai, tot cu zâmbet, înainte, ce a fost greu a trecut!” și cărora le-am spus la rându-mi: „Va fi bine, cu răbdare și Dumnezeu aproape!”, când repetau: „Nu putem, Cristina, nu putem!”.

Iubirea mea cea mare, presa, a fost muuuuuult mai mult cu mine decât împotrivă. Familia mea s-a mărit cu fiecare zi a pandemiei. Un an și jumătate…

Zâmbetul e la locului lui, sub mască. Îi permit, cât pot de des, să se vadă în ochi. Îmi sunt sărace cuvintele… Și dacă nu o să reușesc mai mult, să nu îmi ia Dumnezeu nimic din ce am, ce sunt.

Pentru TOT, din suflet, MULȚUMESC!”, este mesajul Cristinei.

• Distribuie:
• Distribuie
•