Cum v-au aparat interesele parlamentarii de Arges la motiune

Din cei 414 parlamentari prezenti in plen, 220 au votat. Un vot a fost anulat, 219 au fost pentru, si zero impotriva. A fost o motiune de cenzura care a esuat lamentabil, in ciuda celor 30.000 de protestatari care si-au strigat saracia in strada. Desigur, scriind aceste randuri chiar din sala de plen a Parlamentului, deputatii si senatorii de la putere nu aveau cum sa auda aceste strigate de disperare. Geamurile de la Parlament sunt bine antifonate, iar viata din Casa Poporului este cu totul diferita fata de cea de pe strada. Mai ales pentru parlamentarii de la Putere, care evita in ultima vreme sa dea ochii cu oamenii din colegiul lor.
În Bucureşti, alarma de gradul zero se simţea cu adevărat. Trupele de ordine s-au pregătit ca pentru o revoluţie. Pe de o parte, a fost bine, totul a fost organizat în privinţa derulării manifestării. Fostul şef al Poliţiei Argeş, Valentin Fătuloiu, se plimba ca un cocoş printre forţele de ordine. Oamenii au simţit imediat tensiunea, au devenit nervoşi. Elicopterele de la MAI survolau zona, peste tot dube de jandarmi, mai bine de un kilometru de maşini de şandarmi încolonate în jurul Parlamentului. Afară ploua şi era rece. Vedem şi două autocare cu sindicalişti din administraţia din Argeş. Ponta pleacă în fruntea unui grup de protestatari până la Parlament. Nu am înţeles gestul, până la urmă, treaba lui este în Parlament. O parte dintre protestatari îl întreabă şi pe el de ce o duc prost şi au dreptate. Opoziţia de multe ori, aşa cum s-a întâmplat şi ieri, când nu şi-a asigurat majoritatea în Birourile Permanente ale celor două camere pentru a amâna asumarea răspunderii pe Legea Educaţiei, doar mimează că îşi face treaba.
În curtea Parlamentului se văd câteva dube de jandarmi. În sala de aşteptare, în afara de jurnalişti, fac gălăgie o mulţime de indivizi îmbrăcaţi prost, dar cu etichete ca de borcan, portocalii. Fac parte din Liga pentru Preşedinte. Ei au fost susţinătorii PDL care au fost aduşi pentru a umple balcoanele Parlamentului, astfel încât susţinătorii Opoziţiei să nu mai aibă loc. Andrei Gerea se plângea că nu a putut să aducă un grup de studenţi să asiste la un moment important: „Ne-au zis înainte cu o zi că nu mai sunt locuri. Asta e, mergem mâine cu studenţii (n.r.- la asumarea legii Educaţiei)”. Cum ieşim din zona de securitate, ne simţim ca într-un cuib al securităţii. Fiecare mişcare ne este atent monitorizată de agenţi SPP. Ce căutau ei în Parlament, unde nu au atribuţii? Pe cine păzeau? Pe noi, presa, în cea mai mare parte, noul pericol la siguranţa publică. Pentru că, deşi unii dintre colegi aveau
legitimaţie de invitaţi- putând să se plimbe prin tot Parlamentul, nu aveau acces la balcoane sau în sala de plen (culmea!). În schimb, toate balcoanele, cu excepţia unuia în care PSD şi PNL au reuşit să introducă un grup mic de tineri, care au tot afişat bannere în timpul şedinţei fără a scanda însă ceva, erau ocupate de pedeliştii din Liga pentru Preşedinte. Aşa că, dacă presa nu a avut acces, pedeliştii au scăpat de ochiul ager al SPP-iştilor şi au stat călare peste jurnalişti în balcoanele destinate presei. La un moment dat, un cameraman al PRO TV a încercat să filmeze grupul de tineri care afişau bannere mai ales împotriva Robertei Anastase, ironizând votul pe Legea Pensiilor, când, numărând 80 de parlamentari, i-au ieşit 170. A fost eliminat din balcon deşi nu provocase pe nimeni. Dan Radu Ruşanu a avut şi el de furcă cu SPP-iştii, încercând să introducă câţiva tineri. A avut noroc cu experienţa
politică şi cu sângele din…instalaţie, trimiţându-i la plimbare pe SPP-işti, după ce le-a explicat că sunt în plus în acea zonă.
Opozitia a dormit

Revenind în sală…membrii opoziţiei au dormit pe ei când au vorbit oamenii puterii, inclusiv premierul Emil Boc care, evident, a dat vina pe guvernarea PSD- PNL, spunând şi că boala României este tratată cu medicamente mai dure! Minute bune, în loc să creeze măcar o anumită emulaţie şi tensiune, parlamentarii opoziţiei au fost plecaţi din sală. Ştiau, mulţi dintre ei, că moţiunea este deja picată. Nu o ştiau asta însă oamenii care nu stateau la căldură, ci în ploaie şi frig. Ei au început să rupă de câteva ori cordoanele jandarmilor. Au fost şi reţineri, unii au avut nevoie de îngrijiri medicale. În parlament, toţi parlamentarii au auzit de ştire şi au comutat internetul pe realitatea.net. Pentru că traficul a fost blocat, şi imaginile video din Piaţă au îngheţat, neputând fi încărcate. Aşa că aleşii au închis pagina. Nu au putut vedea reacţia foamei şi fricii oamenilor. Nici nu le auzeau. Ei se băteau doar în nişte cuvinte, fie pentru televiziunile mogulilor, fie pentru cele de stat, controlate de putere.
Crin Antonescu a reuşit să îl tăvăleasă prin discursul său pe Boc. „Dacă Guvernul ar fi fost în această situaţie pentru că ar fi încercat să schimbe – aşa cum spune – lucruri greşite în ultimii 20 de ani, să facă reforme, să vindece răni, ar fi fost un guvern impopular dar ar fi existat temeiuri să fie judecat altfel. Nu impopularitatea este atributul acestui guvern. Este salariul unui profesor în România boală de care trebuie să ne vindecăm? Sunt aceste salarii prea mari şi trebuie să ne vindecăm? (…) Cred că nu”, a spus Crin, care l-a făcut atât de mic pe Boc, încât acesta a părăsit sala. Boc, la al doilea discurs, este îngrămădit de registrele cu cele 2,5 milioane de semnături ale românilor pentru moţiune. Fuge de la tribună, parlamentari ai puterii aruncă cu aceste semnături. Au loc îmbrânceli între cele două tabere şi chiar injurii. Scenariu interesant, dar numai atât.
Puterea a murit
Ponta i-a catalogat pe parlamentarii puterii, mai ales pe cei care promiseseră că vor vota moţiunea dar care apoi au dat înapoi, ca „parlamentari morţi care privesc la o ţară cum moare”.
Sorin Buta şi Sorin Pandele sunt vecini de bancă. Amândoi au lipsit o perioadă, probabil pentru a ajunge la bufet. Apoi s-au întors. Au stat în bancă, fără să voteze măcar împotriva moţiunii. „E o prostie asta cu cei 2,5 miliarde pe care i-am primi. Cum să îi primim noi? De unde să scoatem banii ăştia, mai sunt bani? Vor fi alocări prin colegii, pentru nevoi. Dar nu primim noi bani. Oricum moţiunea nu trece. O să mergem la o cafea după aceea”, ne povesteşte cu nonşalanţă Pandele, pe hol. La o cafea pentru a sărbători ce? Pentru că la cafeau au fost, şi alţi parlamentari de la putere vorbind între ei despre această…ieşire. Cât priveşte partea cu banii, la finalul votului, unii dintre parlamentarii de la putere se întrebau când vor primi banii. În glumă sau nu, dar asta se întrebau.
Mircea Cinteză. Această fantomă a colegiului Piteşti, a zăcut în Parlament. A avut o singură ieşire din sală până la ora 18, când s-a terminat votul. Şi-a văzut de treburile lui, nefiind şi nebăgând pe nimeni în seamă. Şi el a stat în bancă la vot. Cristian Boureanu. Zero absolut. Deputatul care a mai candidat ca să rămână să muncească în Piteşti, nu a venit deloc la şedinţă.
Mircea Andrei. Pe cât pare de boss printre aşa numiţii politicieni ai PDL din Argeş, pe atât pare de izolat în Parlament. Dacă nu vorbeşte la telefon, mai bagă în seamă pe câte cineva. În rest…el este foarte rar băgat în seamă. La Parlament. Aici, sunt destui care ar fi în stare să îi întindă haina ca senatorul să nu calce în vreo baltă la sediul din centrul Piteştiului. Evident, a stat în bancă la vot.
Le notre comme le conifere
Mircea Diaconu. Este un tip căruia în general i se acordă atenţie la nivelul ridicat al PNL. Se întreţine cu multă lume. Se tot plimbă şi are reacţii vizibile când i se pare că minciunile PDL-iştilor sunt prea cu tupeu. Îl simt că ştia deja că totul era pierdut. Ieri, când am reuşit să îl prind la telefon, mi-a dat dreptate. „Nu am avut nicio speranţă. Lupta se amână însă puţin. Mulţi de la minorităţi şi UDMR ne-au dat de înţeles că este ultimul răgaz dat guvernului. Îşi urmăresc, mai ales cei de la UDMR, interesul cu legea Educaţiei. Noi am pierdut un tempo, înainte de Congresul PSD trebuia să facem totul. Atunci, PDL nu reuşise să îşi securizeze voturile, nu îşi făcuseră plăţile. Asta e. Venim cu o nouă moţiune, poate prin primvară, în martie. Oricum, PDL trebuie sa treacă de testul legii Bugetului, în această toamnă şi îi va fi greu pentru că au o minoritate disperată. UDMR, după ce îşi satisface nevoile, ar putea să îşi schimbe politica. Noi trebuie doar să rupem un partid din această majoritate şi gata”, a declarat Diaconu.
Andrei Gerea nu avea nici el speranţe prea mari, dar a anunţat că această moţiune nu este ultima şansă a opoziţiei.
Au arucat cu semnaturile
Şerban Valeca, Constantin Tămagă, Ion Burnei, Filip Georgescu stau în apropiere unul de celălalt. Mircea Drăghici, pe aproape. Sunt activi, din când în când. Uneori pleacă din sală. Tămagă este şi el dezamăgit, încă dinainte de vot: „E pierdut, nu sunt speranţe, dar lumea este nemulţumită, i-a ajuns. Ceva trebui să se întâmple. Mergem mai departe, să îi vedem la Legea Bugetului, acolo e marele lor test. Acum îi ţin în bănci, nu au curajul să mişte în front”. Drăghici a cărat mai multe registre cu semnături pentru moţiune la tribuna lui Boc. Pe cel din Argeş i l-a pus personal sus, ca să îi stingă lumina. S-a votat şi…atât. S-a stins lumina. Mai erau nevoie de 18 voturi. Pentru cei de la putere, care se plimbă din maşină la afaceri, apoi la parlament, apoi iar la afaceri, foamea, nevoile şi săracia populaţiei care se gândeşte cu groază la iarnă nu există. Cum spuneam, geamurile parlamentului sunt
bine antifonate. Iar imaginile cu poporul care trăgea, din disperare de garduri au rămas îngheţate pentru că nu mergea internetul…

{gallery}galerie/motiune{/gallery}