Absolventă a universităților „Constantin Brâncoveanu” din Pitești și „Spiru Haret”, Maria Mirabela Isabela Petrişor, din orașul Topoloveni, este coregraf. De asemenea, activează de mai mulți ani în ansamblul folcloric ,,Ciuleandra”. În plus, în urmă cu trei ani a înființat o trupă de dans modern.

Cum a început cariera ta în lumea dansului?

-De mică am fost îndrăgostită de muzică şi dans. În timp s-au dovedit a fi exact lucrurile care mă ,,creionau” cel mai bine. În această poveste frumoasă pe care o trăiesc punctul de pornire a fost în anul 1998. Am început cu dansuri populare, care m-au ajutat mult în formarea mea ca dansatoare. Activez în ansamblul folcloric ,,Ciuleandra” de mulţi ani, un ansamblu cu care am participat la numeroase festivaluri naţionale şi internaţionale. Pot spune că oficial cariera mea a început odată cu dorinţa de a avea o trupă de dans modern. În 2011 am format o trupă din dansatori tineri, membrii ai acestui ansamblu folcloric: TOP DANCE. Privită iniţial cu scepticism, ideea a căpătat contur în momentul în care copiii au înţeles că nu există graniţe între stilurile de dans. Nu a fost deloc ușor, însă TOP DANCE este dovada că prin ambiţie şi răbdare orice e posibil.

Cum se numește școala de dans la care predai și de cât timp lucrezi acolo?

-În prezent lucrez la Casa de Cultură ,,Pr. Ion Ionescu” din Topoloveni. Am început în anul 2010 ca voluntar, în 2012 am devenit colaborator, iar acum sunt angajată.

Care sunt stilurile tale preferate de dans?

-Ador şi apreciez toate stilurile, dar cele în care mă regăsesc, care şi-au pus amprenta asupra mea, sunt Club Dance-R&B şi Street Dance-Hip Hop.

Sunt receptivi copiii cu care lucrezi?

-Pentru mulţi dintre cei care se înscriu la dans în timpul liber această formă de recreere devine ceva mult mai complex. Odată cu avansarea, pretenţiile sunt mai mari. Pentru copii sunt multe avantaje şi beneficii care ar trebui să îi facă pe majoritatea să înţeleagă că dansul înseamnă nu doar simplă mişcare, ci și dezvoltare majoră şi pozitivă. Nu e tocmai uşor pentru un copil să danseze pe coregrafie sau să facă o coregrafie, însă cu cât se va strădui mai mult cu atât mai mult îşi va dezvolta creativitatea.

Ce este mai solicitant, să fii dansator sau coregraf?

-Nu mă consider coregraf. Sunt doar un om cu voinţă şi dăruire pentru dans-artist. Pot spune, însă, că ambele sunt solicitante, mai ales profesia de coregraf. Deşi unii au impresia că ceea ce facem noi este foarte uşor, ei bine, nu-i aşa! Activitatea de coregraf este mai grea, trebuie să te gândeşti la costume, la decor și la ce predai mâine și trebuie să le transmiţi dansatorilor energie și bună dispoziție în permanenţă. Câteodată, toate acestea te storc de puteri. Chiar dacă sunt obosită sau am o stare proastă, trebuie să mă redresez în faţa copiilor. Este o activitate neîntreruptă, dar iubesc enorm ceea ce fac şi pentru nimic în lume nu aş schimba-o.

Perfecţiunea în dans este, ca şi în viaţă, greu de atins?

-Perfecţiunea… Într-adevăr este greu de atins, trebuie să ai noroc. Nu îmi doresc să cunosc perfecţiunea, pentru că nu vreau să-mi pierd abilitatea de a cunoaşte lucruri noi. Tind către perfecţiune şi pot spune că am atins câteva instrumente ale perfecţiunii: dăruirea, răbdarea, înţelepciunea şi concentrarea. Nu îmi doresc să devin un om de succes, ci unul de valoare. (Foto: Facebook Maria Mirabela Isabela Petrişor)

• Distribuie:
• Distribuie
•