Schimbarea guvernului, bucuria poporului. Gata, a picat cel mai slab guvern din istoria democrației moderne din România! N-o zic numai eu, o zic o grămadă de oameni, mai mult sau mai puțin implicați politic. A fost (și încă este, până când vine următorul cabinet) slab nu neapărat pentru că a făcut multe lucruri care să arate incompetența membrilor săi, ci pentru că ceea ce a făcut, și s-a văzut în spațiul public, a dat și dă impresia de diletantism, dublat de o aroganță cum nici pe vremea lui Adrian Năstase, supranumit El însuși pentru părerea extrem de bună pe care o avea despre sine, nu s-a întâlnit.

Pe vremea guvernării care s-a încheiat democratic, prin moțiune de cenzură adoptată, economia țării a crescut aproape constant. La fel și veniturile populației, în special a acelei părți a populației care prestează la stat. Din păcate, prețurile n-au stat pe loc, ajungând să crească adeseori mai repede și mai mult decât veniturile, ca urmare majorările cu care se tot laudă deja foștii guvernanți nu și-au atins scopul declarat.

Din fericire pentru noi, nici agenda cu adevărat importantă a fostului partid de guvernământ, care prevedea schimbări decisive în justiție în speranța că șeful cel mare al formațiunii o să scape de problemele penale, n-a avut succesul scontat. E drept, au reușit să paralizeze DNA, să scape de Laura Codruța Kövesi de-acolo, au făcut vraiște întregul sistem judiciar, însă liderul provenit din comuna cu nume predestinat, Gratia, n-a reușit să-și rezolve marea problemă, drept pentru care acum se află acolo unde l-a trimis cea mai recentă condamnare definitivă.

S-au luptat seară de seară, la televizor, cu statul paralel, pe care-l consideră vinovat de toate relele Pământului, fără să realizeze că, atunci când schimbi nu mai puțin de trei premieri și 100 de miniștri în trei ani, nu trebuie să cauți alți vinovați în afara propriei organizații. Au reușit inclusiv premiera de a-și da jos propriul guvern prin moțiune de cenzură, o altă dovadă a seriozității actului de guvernare. Și, poate cea mai mare greșeală pe care au făcut-o, și-au tratat propriii cetățeni cu bastoane și gaze lacrimogene în august 2018.

Acum, după un lung șir de greșeli, multe fără precedent în istoria post-comunistă, pleacă de la puterea de care s-au agățat până în ultima clipă, cu promisiuni pe care cel mai probabil justiția le va analiza, la un moment dat, din punct de vedere penal. Ce lasă în urmă vom vedea foarte curând, atunci când noii guvernanți vor intra în pâine. Va fi, probabil, o imagine diferită de cea oferită, în ultimele sale discursuri, de către doamna rătăcită mult prea multă vreme într-un birou de la Palatul Victoria mult prea important pentru experiența și capacitatea sa.

Până atunci, însă, eu zic că merită ca noi, poporul condus ani de-a rândul de acești de-acum foști guvernanți, să ne bucurăm că scăpăm de ei. Știu că era o vorbă, pe vremuri, cum că schimbarea domnilor, bucuria nebunilor, dar mărturisesc că n-am mai simțit o asemenea bucurie motivată politic de acum cinci ani, când candidatul aceluiași partid a plătit cu pierderea alegerilor prezidențiale disprețul cu care ne-a tratat guvernul lui pe noi, românii stabiliți în străinătate, obligându-ne să stăm la cozi interminabile pentru a ne exercita dreptul la vot.

Nu-i vorbă, situația s-a repetat în mai anul acesta, prilejuind înjumătățirea procentului cu care partidul de guvernământ de-atunci câștigase alegerile în 2016. A fost începutul sfârșitului unui guvernări care are mari șanse să ducă la cea mai mare criză a partidului cu pricina, care ar putea să-i fie fatală.

N-ar fi prima dată, deja am avut, de la Revoluție încoace, două partide care au plătit prețul suprem pentru aroganța cu care au înțeles să guverneze, a căror decădere și/sau dispariție a provocat bucuria celei mai mari părți a populației. Bucurie pe care o văd, pe ici, pe acolo, și acum. Avertisment pe care viitorii guvernanți n-ar trebui să-l ignore.

• Distribuie:
• Distribuie
•