Respect pentru eroii din decembrie

Sa regreti epoca Ceausescu este ca si cum ai regreta un cancer de care te-ai vindecat. Pentru ca nu este in stare sa-si construiasca un prezent onorabil, romanul da fuga in trecut, reinventandu-l. Uita raul regimului comunist, dar isi aminteste ca avea casa, loc de munca si bani de concediu.

Constat ca regretul pentru dictatura este cu mult mai consistent decat regretul pentru tinerii care au murit in decembrie 1989. Este de-a dreptul revoltator. Eu, unul, n-am sa uit niciodata. Chiar acum, cand va scriu, rememorand in minte tragicul acelor zile, sunt emotionat. Indiferent ce va fi fost atunci, revolutie sau capodopera a manipularii, mortii evenimentelor de foc de acum 21 de ani sunt o realitate. Ca si ranitii. Respect memoria acelor oameni, respect durerea fiecarui parinte care si-a pierdut copilul si respect suferinta celor ramasi in viata, dar cu trupurile schilodite de gloante.

Vedeti voi, n-am sa pot intelege si accepta vreodata usurinta cu care moartea acelor tineri este aruncata in derizoriu. Da, stiti bine ca despre unii se spune ca au murit din intamplare, „ca fraierii”. In loc sa le cinstim memoria, dar nu prin festivisme reci, cautam sa le punem amintirea intre paranteze. Pentru ce? Ca sa demonstram ca totul a fost o farsa? Ca sa-l reabilitam pe Ceausescu? De unde atat cinism si de unde atata rautate?

Stiu, Romania de azi nu arata bine. Dar este vina lor? Nu cumva vina ne apartine noua, celor care, complice, am inchis ochii la netrebniciile de zi cu zi, de dupa decembrie 1989, netrebnicii care, insumate, de-a lungul anilor, au dus la felul in care arata acum societatea romaneasca? Ce vina au mortii de atunci ai Timisoarei, ai Bucurestiului, ai Sibiului sau ai Brasovului? Sa le reprosam lor neputintele si frustrarile noastre de mai apoi?

Pentru ei, respect. Dar pentru noi? Pentru noi cei care am ajuns sa-l consideram un mare patriot pe Ceausescu. Pentru noi cei care ne-am sters din memorie catusele Securitatii si abuzurile Militiei. Pentru noi cei care am uitat intunericul si frigul din case, cozile la carne, lapte si unt, painea pe cartela si programul tv de doua ore pe zi. Pentru noi cei care nu mai suntem deranjati de megalomania regimului Ceausescu si de cultul personalitatii. Pentru noi cei care ne mandrim cu monstruozitatea stalinista numita, ipocrit, Casa Poporului. Pentru ei, respect. Pentru noi, dispret si mila.

Eu zic sa ne-apucam de treaba. Sa renuntam la a mai privi cu regret la un trecut mizerabil si pe care oricum nimeni nu ni-l mai aduce inapoi. Sa punem mana sa reconstruim acum Romania. Un prezent mai bun, decent, poate fi posibil doar prin noi insine. Nici Ceausescu din groapa, Dumnezeu sa-l ierte!, nici Fondul Monetar International si nici americanii sau Uniunea Europeana nu ne vor scoate din hazna. Numai de noi depind prezentul si viitorul nostru, al copiilor si al nepotilor nostri.

mihaipaulcodunas@yahoo.com

Comentarii

Comentariiile care conțin cuvinte injurioase/jignitoare și/sau acuzații, nu vor fi publicate pe site. Mai mult decât atât, cei care încalcă aceste reguli minime, vor fi blocați pe site și nu vor mai putea accesa publicația online ePitești.ro. Vă mulțumim pentru înțelegere!