MOCÂRȚANUL ȘI MÂRLANCA. IMPRESII PRINTRE SEMINȚE

Veneau încet, pe strada Trivale. Ea, 50 de ani, aproximativ. El, un pic mai mult. Ambii, cu pretenții urbane. Din când în când, mai schimbau o părere, un “îhî” cu gura plină, scurt, dar elocvent. N-aveau nevoie de mai mult. Se înțelegeau rudimentar și simbiotic. Mască nu poseda niciunul. Nici măcar, așa, de formă, atârnată de un cot, de-un nasture, de-un șliț ori de-o ureche, să simuleze minima intenție. Aveau în schimb motiv: mâncau semințe.

Nu poți să le ceri oamenilor mască, dacă iau masa-n oraș. Mai ales la o plimbare romantică, elegantă, cu atmosferă. Zburau coji umede încolo și încoace. No problem, că erau organice. În plus, corect flegmate, pe traiectorii separate. Dovadă de bun simț că-și combinau saliva doar acasă. În lume, etichetă, stil&clasă. Au ocolit grota, au mai marcat câteva zeci de metri cu secreții și duși au fost.

Un mic blocaj mental m-a pironit pe bancă și am irosit frumoasa șansă de a schimba impresii cu distinșii, deși imboldul de-a le adresa urări alese a fost puternic.

Constat că nu mai am reacții. Fac exerciții mici de toleranță și cred că de-asta m-am imunizat până și la mitocănie. Pe una din postările mele recente, azi am citit și comentariul unui domn care-i cam crede proști pe cei ce poartă mască. O spune simplu, într-o compunere succintă, pe tema conspirației din camera de gardă, unde bolnavii sunt lăsați s-aștepte ca să ia Covid. O știe el, probabil dintr-un studiu. M-a abordat măgulitor: distinsă doamnă. M-a impresionat ca alifia chinezească când brusc mi-am amintit că-l știu de undeva și că-i admir elegănțeala exprimării în imagini a unor opinii vehemente despre ce înseamnă pentru el să-i protejeze pe ceilalți: un gif cu aere de flatulență. La propriu.