Pandemia Covid ne-a afectat pe toţi, dar nu în mod egal. Sunt cetăţeni care s-au confruntat direct cu boala, alţii şi-au pierdut locul de muncă sau veniturile li s-au diminuat încât nu mai pot avea un trai decent şi acum caută să se menţină pe linia de plutire cu un consum uriaş de resurse fizice, dar şi… psihice.

Dacă judecăm prin prisma cifrelor la nivel global, observăm că în prima categorie sunt la această oră aproximativ 8,2 milioane de cazuri confirmate, însă procentul celor din a doua categorie este covârşitor, cu mult peste cel strict legat de boală. În Statele Unite de pildă, peste 40 de milioane de oameni și-au pierdut locurile de muncă în ultimele două luni și jumătate, din cauza pandemiei.

Impactul într-o ţară precum România nu este atât de spectaculos, dar poate că tocmai acest lucru generează un pericol nevăzut, prin ignorarea sau neacordarea importanţei cuvenite unor posibile consecinţe economice şi sociale dintre cele mai grave: incapacitatea de plată, îndatorarea uriaşă, creşterea numărului de fapte antisociale ş.a.m.d.

Conform datelor de la Ministerul Muncii, la sfârşitul lunii aprilie erau înregistraţi la nivel naţional 251.944 şomeri, din care 119.111 femei. În Argeş, statisticile indică un număr de 8.079 şomeri. O analiză bună cu asemenea cifre vom putea face şi când vom avea datele din mai.

Ce e important, faptul că pe lângă aceşti şomeri sunt mulţi oameni care muncesc fără a aduce „roade” în casă. Adică, banii ne le ajung şi sunt nevoiţi să se împrumute la rude, prieteni, bănci. Pentru toţi aceştia, stresul generat de pandemie este tot mai greu de suportat, mai ales că se tot vorbeşte despre „valul doi” când vor putea fi aplicate din nou măsuri restrictive, cu o serie de consecinţe deja cunoscute: suspendarea anumitor activităţi şi restrângerea libertăţii de a te deplasa.

Vorba unui prieten: „Dacă te dă afară de la muncă , te părăsește nevasta și te caută băncile, nu mai contează nimic. Nu mai scapi din pandemie”.

Anxietatea generată de un asemenea scenariu poate să ne dea psihicul peste cap. Cum facem faţă? Există ceva ce putem face şi ţine doar de instinctul nostru de supravieţuire? Desigur. Instinctul îmi spune că, în situaţia în care am ajunge la fundul sacului, trebuie să luăm în considerare o „alianţă” cu persoane apropiate, să ne sprijinim reciproc.

Asocierea între mai multe persoane (prieteni, de preferinţă), achiziţionarea în comun a unei locuinţe la ţară (cu teren agricol) şi revenirea la îndeletniciri vechi ar fi o variantă. De pildă, bărbaţii se pot ocupa cu agricultura, creşterea animalelor, pescuit. Femeile pot să coasă, să producă haine, suveniruri, portofele. Acestea vor fi vândute celor mai puţin afectaţi de criza sanitară şi care dispun de banii necesari. Sper să nu ajungem acolo decât dacă avem cu adevărat plăcerea de a duce un astfel de trai.

(Foto: Descriptiv)

• Distribuie:
• Distribuie
•