Moștenirea reprezintă transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane în ființă, în momentul decesului persoanei, la ultimul domiciliu al defunctului.
De asemenea, patrimoniul defunctului se transmite prin moștenire legală, în măsura în care cel care lasă moștenirea nu a dispus altfel prin testament.
Astfel, o parte din patrimoniul defunctului se poate transmite prin moștenire testamentară, iar cealaltă parte prin moștenire legală.
Patrimoniul unei persoane decedate, care urmează a fi moștenit, include atât bunuri, cât și datorii. Pe cale de consecință, cei care acceptă moștenirea defunctului vor prelua inclusiv obligațiile acestuia.
Pasivul succesoral (adică datoriile care se moștenesc) este suportat de către moștenitorii legali și legatarii universali (cei cărora defunctul le-a lăsat prin testament patrimoniul său) și cu titlu universal.
Legatarul cu titlu particular nu răspunde pentru pasivul succesoral, adică pentru datoriile defunctului, cu câteva excepții:
– testatorul, adică persoana care a făcut testamentul, a dispus în mod expres în acest sens;
– dreptul lăsat prin legat are ca obiect o universalitate, cum ar fi o moștenire culeasă de către testator și nelichidată încă – în acest caz, legatarul răspunde pentru pasivul acelei universalități;
Cine achită obligațiile celor decedați?
– celelalte bunuri ale moștenirii sunt insuficiente pentru plata datoriilor și sarcinilor moștenirii.
Datoriile care pot fi moștenite (pasivul succesoral) sunt formate din:
– obligațiile patrimoniale ale defunctului (contractuale, delictuale, legale etc.) care existau în patrimoniul succesoral la data deschiderii moștenirii: credite bancare, împrumuturi, despăgubiri civile pentru daune/prejudicii produse terților, inclusiv datorii ale defunctului față de moștenitori;
– sarcini ale moștenirii: cheltuieli de înmormântare, cheltuielile de inventariere a moștenirii, taxe și impozite pentru bunurile din moștenire etc.
În cazul în care există mai mulți moștenitori, moștenitorii legali și legatarii universali sau cu titlu universal răspund pentru pasivul (datorii și sarcini) moștenirii numai cu bunurile din patrimoniul succesoral, proporțional cu cota fiecăruia.
Totuși, această diviziune de drept nu este o regulă absolută – de exemplu, defunctul poate stabili prin testament ca o anumită cheltuială să fie suportată doar de un anumit moștenitor.
Prin acceptarea unei moșteniri, moștenitorul universal sau cu titlu universal răspunde doar cu bunurile din patrimoniul succesoral, fiind astfel protejat de riscul de a-și diminua averea proprie prin acceptarea unei moșteniri insolvabile.
Av. Dr. Cristina Lețu – https://www.cristinaletu.ro/
