Cu ocazia vizitei oficiale în Republica Slovacia, în data de 3 noiembrie, preşedintele Traian Băsescu a declarat, referindu-se la cei peste un milion de romi, următoarele: “Cei pe care îi vedem umblând prin Europa sunt romii nomazi care provin din România şi din alte ţări membre UE. (…) Mulţi dintre ei, în mod tradiţional, trăiesc din ce fură”.

Afirmaţiile preşedintelui lezează demnitatea romilor şi sunt considerate discriminatorii. Corelarea etniei cu infracţionalitatea este inadmisibilă într-un stat democratic. În istorie, această asociere a dus la holocaustul romilor, inclusiv în România. Un alt mecanism de gândire care a dus la ororile prin exterminare planificată a fost şi alocarea de vini şi responsabilităţi colective unei etnii sau alteia.
Astfel de afirmaţii la nivel înalt, rămase nesancţionate, determină o accentuare a fenomenului de discriminare a romilor de către majoritate. Un exemplu este dat de ultimul sondaj de opinie realizat la cererea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, ce a ajuns la concluzia faptului că 72,40% dintre locuitorii României sunt de acord cu afirmaţia “Cei mai mulţi romi încalcă legile”.
De fapt, romii se deplasează în ţările UE în căutarea unor condiţii de trai mai bune în societăţii în care discriminarea împotriva lor se manifestă, poate, mai puţin, şi nu sunt în niciun caz ceea ce se numeşte “romii nomazi”. Ei sunt, pur şi simplu, cetăţeni români de etnie romă care-şi exercită dreptul la libertatea de circulaţie aferentă cetăţeniei cu statut de european.
Căile de combatere a discriminări
Şi atunci cine poate semnala aceste forme de discriminare?. Ulterior apariţiei Ordonanţei nr.137 din 31 august 2000 a fost înfiinţat CNCD ce apără drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale sau categoriilor defavorizate.
La nivel naţional sunt şase centre locale antidiscriminare. De menţionat că CLA Argeş este situată pe str. Tache Ionescu, la nr.41 din Piteşti, funcţionează pe lângă DGAPSC Argeş, şi are rolul de a oferi consultanţă pentru combaterea discriminării pe piaţa muncii. 
Persoana care se consideră discriminată are la dispoziţie două căi pentru a formula o sesizare: una administrativă şi alta judecătorească.
Cel care se consideră discriminat poate sesiza într-un interval de un an către CNCD asupra săvârşirii unei astfel de fapte. Consiliul va soluţiona această petiţie într-un termen de 90 de zile printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă.
Totodată se poate înainta în termen de trei ani de la producerea incidentului – instanţei de judecată – o cerere pentru acordarea de despăgubiri şi reabilitarea situaţiei anterioare produceri faptei. Acţiunea în justiţie este scutită de taxa de timbru, iar Consiliul va trebui să emită un punct de vedere consultativ.
Faptele de discriminare sunt definite ca fiind contravenţii şi în cazul constatării acestora CNCD poate aplica sancţiunea amenzii contravenţionale. În cazul când discriminarea vizează o persoană fizică, amenda este între 400 şi 4.000 lei, respectiv între 600 şi 8.000 lei dacă sunt afectate un grup de persoane sau chiar o comunitate.
Atunci când există o chestiune conflictuală neclară cu privire la legislaţia UE, la cererea părţilor sau din oficiu de către judecătorul care instrumentează cazul, cauza este trimisă la Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene de la Luxemburg.       
Viorel Crăciuneanu
mail:  craciuneanu2002@yahoo.co.uk

• Distribuie:
• Distribuie
•