Contractele sunt pentru adulți. Ţin minte şi acum cât de important m-am simțit atunci când am semnat primul meu contract de muncă. Era, de fapt, primul contract din viața mea și un prim pas de la adolescență la maturitate, care mi-a dat senzația că am și eu, acolo, un mic rol în societate. La acest moment m-am gândit atunci când am văzut reacția nervoasă a mai multor concetățeni, unii chiar cunoscuți personal și apreciați, în legătură cu recentul raport al Mecanismului de Cooperare și Verificare, pe care l-a prezentat zilele trecute prim-vicepreședintele Comisiei Europene, Frans Timmermans.

Acel raport conține multe formulări care, în mod normal, ar trebui să ducă la demisii, multe și rapide. Și la oprirea procesului de călcare în picioare a independenței justiției pentru care un domn condamnat penal îl promovează cam de când a câștigat alegerile. Am înțeles, până la un punct, și nemulțumirea unor cunoscuți ai mei, deveniți, din motive de ei cunoscute, suporteri înflăcărați ai respectivului personaj, lider autoritar al celui mai mare partid din patria noastră. Dar nu am reușit să înțeleg, și aici poate este și o inadecvare a mea la realitățile țării mele din anul centenarului său, cum de au ajuns aceiași cunoscuți, alături de mulți alții, să preia pe nemestecate discursurile naționaliste și antieuropene promovate de organele de presă apropiate, dacă nu chiar finanțate, de țara pe care o distinsă aleasă a neamului o vede ca având graniță comună cu România.

Cumva, pentru că favoritul nostru zice că Europa e rea, ajungem și noi la aceeași concluzie, fără să ne uităm nici măcar o secundă în urmă, la anul de grație 2003, atunci când am votat, timp de două zile, la îndemnul unui domn ajuns și el între timp mare eurosceptic, probabil din cauza pușcăriei, să intrăm în Uniunea Europeană. Am intrat, dar nu oricum, ci cu niște condiții legate de statul de drept, independența justiției și lupta împotriva corupției, însumate sub titulatura mai devreme enunțată, MCV. A fost, ca să revin la ideea inițială, un contract prin care noi, românii, ne-am angajat să facem niște lucruri ca să putem beneficia de apartenența la UE.

Ei, europenii, cum le zicem noi, care încă avem serioase dubii asupra calității noastre de egali cu ceilalți cetățeni ai Uniunii, ne lasă să venim la ei când și cum vrem, să căutăm de muncă, iar noi lăsăm justiția să funcționeze. Timp de 11 ani, treaba a mers ca pe roate: milioane de români au plecat la muncă, devenind cel mai important investitor în România, prin miliardele de euro trimise anual sau cheltuite direct în țară. În schimb, zeci de oameni considerați multă vreme deasupra legii au ajuns la închisoare. Printre ei, un ex prim-ministru, o grămadă de foști miniștri, deputați, senatori și primari. Chiar și fratele fostului președinte a ajuns la pușcărie, chiar în timpul mandatului Băsescu.

Acum, însă, pentru libertatea unui singur om am vrea să rupem contractul. E amestec în treburile interne când Europa te atenționează să te ții de contractul pe care liber, prin referendum, ți l-ai asumat, și să lași justiția liberă. Și, pe cale de consecință, nu mai vrem, unii dintre noi, UE. E prea complicat să ți se dea bani gratis să-ți modernizezi țara, să faci spitale și autostrăzi, dar pe care nu-i poți fura.

Mai bine era înainte, când furau ei, dar ne mai dădeau și nouă câte-un mic și câte-o bere, să-i realegem. Așa că mai bine rupem contractul cu Europa. Și ne reapucăm să învățăm rusește, că la fostul și poate viitorul vecin de la Răsărit nu contează decât voința unui singur om. Așa cum doresc unii să se întâmple și la noi. Îmi doresc, și vă doresc, să nu reușească. Și să reușim, ca niște adulți ce suntem, să ne ținem de promisiunile făcute Europei. Pentru că, și uitați-vă bine nu numai la statistici, ci și la nivelul propriu de trai, nicicând n-am dus-o mai bine. Să fim adulți responsabili și să ne respectăm contractul semnat acum 11 ani. Pentru binele nostru, al tuturor oamenilor care respectă legea în țara asta.

• Distribuie:
• Distribuie
•