De cele mai multe ori, garantarea rambursării unui împrumut contractat de o persoană se face de un terț care se obligă să restituie împrumutul în situația în care debitorul principal nu plătește datoria.

Garantarea unui împrumut se poate realiza fie sub forma garanțiilor personale (cea mai întâlnită este fidejusiunea), fie sub forma garanțiilor reale (ipotecile).

MODALITĂȚI DE GARANTARE A CREDITULUI

Fidejusorul răspunde, în cazul neexecutării obligației principale, cu toate bunurile sale prezente și viitoare, mobile sau imobile, simultan cu împrumutatul sau chiar în lipsa atragerii răspunderii contractuale pecuniare a împrumutatului.

Cu toate acestea, dacă nu a renunțat expres, va putea invoca beneficiul de discuțiune, care îi permite să ceară creditorului urmărirea prioritară a împrumutatului, ulterior acestei urmăriri răspunzând cu tot patrimoniul său în limitele întinderii obligației contractate: întreg debitul sau parte din acesta.

Garantarea plății prin ipotecă constă în obligația garantului de a afecta un bun al său, imobil sau mobil, în vederea acoperirii creanței creditorului, dacă debitorul principal nu își îndeplinește întocmai obligațiile contractuale, în cazul de față din contractul de credit.

În temeiul unui contract de ipotecă, creditorul este în drept ca, în situația nerespectării obligației de plată a împrumutatului, să procedeze la valorificarea bunului care formează obiectul ipotecii, iar din suma obținută să își acopere creanță.

Spre deosebire de fidejusor, garantul ipotecar nu beneficiază de beneficiul de diviziune sau discuțiune, astfel că răspunderea acestuia este solidară cu debitorul principal, neputând cere întâi executarea obligației de plată de la împrumutat.

DIFERENȚA ÎNTRE CELE DOUĂ MODALITĂȚI

Diferența majoră între cele doua modalități de garantare a creditului o constituie limitele răspunderii : fidejusorul răspunde față de creditor cu întreg patrimoniul său, garantul ipotecat răspunde doar cu bunul oferit drept garanție prin contractul de ipotecă.

Dacă bunul ipotecat nu satisface în întregime creanța creditorului, garantul ipotecar este eliberat după executarea garanției chiar la o valoare inferioară obligației garantate.

ATENȚIE!

Foarte multe contracte de credit au În cuprinsul lor o clauză de garanție nedefinită prin care un terț – denumit generic garant – se obligă la achitarea oricăror sume derivate din contractul de credit în situația neachitării acestora de către împrumutat.

Esențial în contractual de garanție este prevederea clară și neechivocă a calității de garant personal sau de fidejusor a terțului, fiecare producând efecte diferite.

Ce face terțul garant în situația în care este executat pentru a acoperi datoria debitorului?

Acesta are la îndemână acțiuni în instanță, distincte după cum garanția a îmbrăcat forma fidejusiunii sau a ipotecii.

• Distribuie:
• Distribuie
•