Ascultarea copilului de catre instanta de judecata este obligatorie în situațiile următoare:
– în soluționarea neînțelegerilor dintre părinți în ce privește exercițiul autorității părintești,
– în situația încuviințării instanței a învoielii părinților privitoare la exercitarea autorității părintești sau la luarea unei măsuri de protecție a copilului,
– în soluționarea neînțelegerilor în ce privește restrângerea drepturilor copilului de a păstra relații sociale cu alte persoane,
– în situațiile în care o persoană ține copilul fără drept și i se solicită acesteia înapoierea copilului,
– în soluționarea neînțelegerilor dintre părinți în ce privește stabilirea sau schimbarea locuinței copilului,
– în situația schimbării felului învățăturii ori al pregătirii profesionale,
– în hotărârea instanței privind raporturile dintre părinții divorțați și copil;
– după divorț, în situația stabilirii modalității de exercitare a dreptului la legături personale cu copilul al părintelui separat de acesta.
În procedura judiciară, instanța de judecată ia în considerare opinia copilului, însă aceasta nu stă exclusiv la baza pronuntarii unei hotărâri în ce îl privește, decât în măsura în care se corelează cu alte probe administrate în dosarul cauzei.
Ascultarea minorului în procesele civile
Opinia copilului este o parte componentă a unui principiu fundamental în materie, și anume interesul superior al minorului, iar ca noțiune abstractă interesul copilului este greu de apreciat, întrucât variază de la situație la situație, în funcție de mai mulți factori.
Ca procedură, ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie.
În cazul copilului care nu a împlinit vârsta de 10 ani este facultativă, dacă instanța de judecată apreciază că acest lucru este util soluționării cauzei.
Minorul care are vârsta cuprinsă între 10 și 14 ani va fi citat prin reprezentantul lui legal, iar minorul care a împlinit vârsta de 14 ani va fi citat personal.
Totodată, pentru ascultarea copilului procedura judiciară nu prevede posibilitatea deplasării judecătorului la domiciliul minorului in vederea ascultarii acestuia.
Opiniile copilului vor fi luate în considerare de către instanța de judecată în raport cu vârsta și cu gradul său de maturitate.
Audierea minorului se face în camera de consiliu, iar dacă judecătorul consideră, fără prezența altor persoane.
Pentru a se respecta principiul interesului superior al minorului, instantele considera oportună prezența în camera de consiliu și a unui psiholog specializat DGASPC care poate scoate în evidență nuanțele și capacitatea copilului de a formula o opțiune potrivit vârstei sale, de a se constata dacă copilul este influențat în dorințele lui de către o terță persoană din anturajul acestuia, pentru a se stabili gradul de afectivitate a copilului față de adulții implicați în cauză, etc.
Dreptul de a fi ascultat conferă copilului posibilitatea de a cere și de a primi orice informație pertinentă, de a-și exprima opinia și de a fi informat asupra consecințelor pe care le poate avea opinia sa, dacă este respectată, precum și asupra consecințelor oricărei decizii care îl privește.
Orice copil poate cere să fie ascultat conform dispozițiilor, in caz de refuz, autoritatea competentă se va pronunța printr-o decizie motivată.
Când minorul refuză să fie ascultat, judecătorul analizează fondul acestui refuz.
