Delegarea este exercitarea temporară, din dispoziția angajatorului, de către salariat a unor lucrări sau sarcini corespunzătoare atribuțiilor de serviciu în afara locului său de muncă.
Detașarea reprezintă actul prin care se dispune schimbarea temporară a locului de muncă, din dispoziția angajatorului, la un alt angajator, în scopul executării unor lucrări în interesul acestuia. În mod excepțional, prin detașare se poate modifica și felul muncii, dar numai cu acordul scris al salariatului.
Delegarea presupune modificarea locului muncii, dar celelalte elemente ale contractului individual de muncă se mențin.
În cazul delegării, contractul individual de muncă nu se suspendă, nici prestarea muncii și nici plata salariului.
În cazul detașării, contractul individual de muncă al salariatului încheiat cu angajatorul inițial se suspendă pe perioada detașării în ceea ce privește elementele esențiale, fiind transmise temporar drepturile și obligațiile angajatorului la care s-a făcut detașarea.
În perioada detașării, salariatul beneficiază de drepturile care îi sunt mai favorabile, fie drepturile de la angajatorul care a dispus detașarea, fie cele de la angajatorul la care este detașat.
Angajatorul care detașează salariatul este cel care se ocupă de formalitățile din Revisal (data la care începe și data la care încetează detașarea, precum și datele de identificare ale angajatorului la care se face detașarea), fiind și cel care are obligația de a lua măsurile necesare pentru ca angajatorul la care s-a dispus detașarea să își îndeplinească integral și la timp obligațiile față de salariatul detașat.
Angajatorul la care s-a dispus detașarea îi va achita drepturile salariale și își va îndeplini obligațiile privind calcularea, reținerea și virarea contribuțiilor și impozitului corespunzător.
Dacă angajatorul la care s-a dispus detașarea nu își îndeplinește obligațiile față de salariatul detașat, acestea vor fi îndeplinite de angajatorul care a dispus detașarea.
Delegarea si detașarea salariaților
Atunci când există conflicte între cei doi angajatori sau niciunul dintre ei nu își îndeplinește obligațiile, salariatul detașat are dreptul de a reveni la locul de muncă inițial și de a se îndrepta împotriva oricăruia dintre angajatori pentru a cere executarea silită a obligațiilor neîndeplinite.
Delegarea se poate dispune pe o perioadă de maxim 60 de zile calendaristice în 12 luni și poate fi prelungită pentru perioade succesive de maximum 60 de zile, numai cu acordul salariatului.
În cazul în care salariatul refuză prelungirea delegării, acesta nu poate fi sancționat disciplinar.
Detașarea se poate dispune pe o perioadă de cel mult 1 an și, în mod excepțional, poate fi prelungită pentru motive obiective ce impun prezența salariatului la angajatorul la care s-a dispus detașarea, cu acordul ambelor părți, din 6 în 6 luni.
Angajatul poate refuza detașarea numai în mod excepțional și pentru motive personale temeinice.
În ambele cazuri salariatul are dreptul la plata cheltuielilor de transport și cazare, dar și la o indemnizație de detașare sau de delegare, după caz, fiind stabilite fie prin lege, fie prin contractul colectiv de muncă.
Deși Codul Muncii prevede că aceste cheltuieli pot fi stabilite prin contractul colectiv de muncă, apreciem că pot fi reglementate și prin contractul individual de muncă, la baza acestora fiind ideea de negociere cu salariatul.
Indemnizația de detașare/delegare poate fi stabilită chiar și în contractul individual de muncă, atunci când nu există un contract colectiv de muncă aplicabil sau când părțile, de comun acord, stabilesc o sumă mai mare prin negociere colectivă.
În situația în care indemnizația este prevăzută în contractul colectiv de muncă, cea stabilită individual nu poate fi sub nivelul stabilit prin negociere colectivă, chiar dacă este depășit plafonul maxim de deductibilitate.
Contractul individual de muncă încheiat cu angajatorul care a dispus detașarea se consideră suspendat în condiții expres și limitativ prevăzute de Codul Muncii, dar produce efecte față de acest angajator și față de salariat.