Valul 4 al pandemiei a lovit crunt România, iar efectele dezastroase se văd în statisticile sumbre din ultimele luni. Dar oamenii nu sunt cifre, iar realitatea, care este greu de acceptat, nu face parte dintr-o teorie a conspirației.

În spatele celor 16 decese înregistrate ieri, în Argeș, stă câte un nume, o familie care și-a pierdut un om drag: tată, mamă, bunic, bunică, fiu, fiică. În spatele oamenilor care au pierdut lupta cu boala stau și eforturile medicilor de a-i salva, medici care de cele mai multe ori sfidează imposibilul. În contextul crizei sanitare, pe lângă strigătele uneori de indignare, alteori de neputință, medicii au ajuns să se rezume acum la un singur cuvânt ”Rezist”. Extenuarea se vede și mai ales se simte.

Un fotoreporter a reușit să intre în secția ATI a Spitalului Județean de Urgență Pitești pentru a putea surprinde ceea ce se întâmplă dincolo de baricade. Imaginile vorbesc de la sine, orice alte cuvinte în plus fiind uneori prea sărace pentru a descrie realitatea.

De cum se intră în secția ATI, sunetul aparatelor de ventilație îți provoacă un fior rece pe șira spinării. Aici se luptă pentru viață!

Pacienții internați aici, cei mai mulți nevaccinați, au trecut pe rând de la negarea că acest virus ar fi real, la teorii ale conspirației. Unii s-au bazat pe faptul că ”nu mi se poate întâmpla tocmai mie”. Virusul e real și nu iartă.

Pe patul de spital întâlnim și o tânără de 3o de ani, conectată la aparatul care o ajută să respire. Este soție și fiică. Până să ajungă în spital, acum o săptămână, nu a fost de acord cu vaccinul, nu a crezut nici în boală și nici în imaginile de la TV care arătau de fapt lupta pentru viață. Din spatele ecranului păreau doar simple filme SF.

„Acum sunt ok, sunt la fel ca ieri. Am 30 de ani. Marţi am avut o săptămână de când sunt la spital. Nu m-am gândit niciodată că virusul poate fi atât de periculos. Niciodată! Nu eram de acord nici cu vaccinul, nu credeam în COVID. Se pare că atunci când nu crezi, astrele îţi demonstrează şi te fac să crezi! La mine în familie toţi sunt vaccinaţi, mai puţin eu şi soţul. Soţul a avut şi el COVID însă nu a fost atât de afectat. O să ne vaccinăm amândoi!”

După ce scapă din spital, după ce câștigă bătălia cu boala se va vaccina, iar la fel îi îndeamnă și pe ceilalți. Uneori e mai ușor să înveți din experiențele altora decât să trăiești pe propria piele, cel puțin în acest caz.

„Să creadă, să se vaccineze şi, cel mai important, să se protejeze. Eu nu am crezut, nu m-am protejat atât cât trebuia şi am ajuns aici. Şi eu am fost de partea aia, că nu există, că e o simplă răceală, că prin răceli am trecut toţi. Acum…Am fost confirmată pozitiv acum o săptămână şi cum am fost confirmată am început să mă simt rău şi am ajuns la spital. Să se imunizeze, să se protejeze, să aibă grijă de ei. Să evite, pentru că şi eu dacă aş da timpul înapoi aş evita mult.”

Unii dintre pacienții de la ATI sunt în comă. Deși zilele trecute erau conștienți și chiar vorbeau cu ceilalți „colegi de suferință”, boala i-a prins din urmă.

Mircea Lilea, medic ATI la Spitalul Județean de Urgență Pitești, povestește cum, în timp, a reușit o performanță. Acum îmbracă combinezonul și echipamentul care îl protejează în doar 5 minute. Sunt 19 luni de când lucrează în secția Covid.

Ce înseamnă o gardă în terapia COVID?

„Foarte multă muncă, foarte mult consum de energie, consum emoţional, stres toate coroborate în 12-24 de ore.”

Și de pe buzele doctorului se aude același cuvânt – ”Rezist!”. Ei, medicii, văd cel mai bine cât de agresiv este acest val patru, val care unori se măsoară în neputință.

Ce simţiţi atunci când pierdeţi un pacient?

– Neputinţă.

• Distribuie:
• Distribuie
•