Oare ce se vrea prin această globalizare a impozitului asupra tuturor veniturilor şi a contribuţiilor sociale aferente, să ne întoarcem ca înainte de anul 1989. Şi, probabil, să redevenim, o masă de manevră pentru guvernanţi actuali. Adică să stăm ca şi până acum, ca întotdeauna pe aceste meleaguri, la mila „puternicilor zilei”.

Oare ce să mai impozităm într-o economie de piaţă aflată în tranziţie?. Şi, să redistribuim eventual colbul de pe drumurile de ţară numită sărăcie, probabil, că restul s-a tot furat în ultimii 20 de ani de democraţie sălbatică, de către unii iar acum la „spartul târgului” suntem nevoiţi a suporta cu toţi „de la opincă la vladică” cum bine ziceau înaintaşii noştri, criza actuală.
Reglementări actuale
Astfel, prin Ordonanţa de urgenţă 58 din 26 iunie ac. s-a modificat – pentru a cât oară – Codul fiscal, prin reconsiderarea dreptului de a fi o activitate dependentă, dacă îndeplineşte cel puţin una din următoarele criterii. Beneficiarul de venit să se afle într-o relaţie de subordonare faţă de plătitorul de venit. În cadrul prestări activităţii beneficiarul de venit va folosi baza materială constând în spaţii şi uneltele de muncă simple sau complexe ale plătitorului de venit. Beneficiarul de venit va contribui numai cu prestaţia fizică sau cu capacitatea sa intelectuală. Plătitorul de venituri va suporta indemnizaţia de concediu de odihnă sau pentru incapacitatea temporară de muncă.
În toate aceste cazuri, participanţii la diversele activităţii economice vor trebui, de la data de întâi iulie ac. să plătească atât impozitul pe venit, cât şi contribuţiile sociale, fie ele de natura contribuţiilor individuale la asigurările sociale, la asigurările de sănătate şi la asigurările de şomaj, fiind datorate solidar atât de către plătitorul şi beneficiarul de venituri, deopotrivă.
Pentru orice venit de natură profesională inclusiv drepturile de autor şi cele conexe, obligaţia declarării, calculării şi reţinerii şi în ultimă instanţă plăţii contribuţiilor sociale revine plătitorului de venit. Baza de calcul la care se aplică aceste contribuţii este limitată la cinci salarii medii brute pe economie.
Totodată, cei care obţin venituri brute anuale din drepturile de proprietate intelectuală – artişti, profesori, cercetători, ziarişti, etc. – li se vor reduce dreptul de a fi considerate cheltuieli deductibile de la 40% la 20%, iar pentru cei ce crează lucrări de artă monumentale reducerea va fi de la 50% la 25%.
Următoarele sume obţinute ce până acum erau considerate scutite, se vor include în categoria veniturilor salariale şi vor fi impozitate cu 16%, şi anume: contravaloarea tichetelor cadou, de creşă, de vacanţă, de masă. Precum şi sumele ce reprezentă plăţi compensatorii, primite de persoanele ale căror contracte individuale de muncă au fost desfăcute ca urmare a concedierilor colective, de personalul civil din sectuare cum ar fi apărarea naţională, ordinea publică şi siguranţa naţionale, sau ca urmare a nevoilor de reducere şi de restructurare, etc.
Concluzii
Ce înseamnă până la urmă toate aceste reduceri salariale, neputinţa instituţiilor statului de a gestiona aceast deficit economico-financiar-uman, generat de organigramele dublate – în doar câţiva ani – în corelaţie cu ineficienţa serviciilor publice oferite cetăţeanului, în calitatea s-a de contribuabil. Şi atunci s-a ales cea mai neinspirată soluţie împrumutul de la FMI, în locul de a emite obligaţiuni de stat în valută, cum spre exemplu a procedat cu succes Ungaria.
Viorel Crăciuneanu
craciuneanu2002@yahoo.co.uk

• Distribuie:
• Distribuie
•