Această piesă este pusă în scenă de Teatrul Naţional I.L. Caragiale din Bucureşti. Este o piesă scrisă special pentru actriţa Tania Popa şi este regizată de autoarea Lia Bugnar. Pe Lia Bugnar o ştiu din filmul lui Daneliuc Patul conjugal un film dur şi trist care reflecta realităţile de început ale tranziţiei. Păcat că nu a mai fost folosită de cineaşti! Am observat că a devenit o foarte apreciată autoare de teatru. Se pare că în special acest tip special de teatru care se joacă acum în spaţii fără valenţe scenice. De ce cred că este scrisă special pentru Tania Popa deoarece aceasta este actriţă actriţă la origine basarabeancă şi căreia îi exploatează talentele de a cânta în ruseşte. Mă şi gândeam dacă ar fi potrivită pentru o actriţă care ar cânta şansonete  franceze sau cântece italiene, n-ar merge! Probabil că piesa este doar pentru o astfel de actriţă cum este Tania Popa.

Piesa debutează destul de abrupt dintr-o grămadă de gunoaie sugerată de un maldăr de hârtii iese o tânără echipată cu o pufoaică care începe să cerşească câte un leu de la spectatori, punându-i pe unii în situaţii inconfortabile.

Această fată este o prostituată, o curvă mai precis, pentru că prostituatele îşi exercită meseria oriîntr-un bordel ori la hotel. Ori  această fată îşi face meseria la cinematograful Curcubeu. Este acel cinematograf al tinereţii mele, cum era pe bulevardul cinematografelor 6 Martie,  Timpuri Noi unde filmul rula în continuare şi erau şi acolo performere din această specie, sau cel puţin era loc de pentru gigiuleli şi mozoluri înfierbântate. Şi ce poate fi mai dramatic şi mai trist decât  viaţa unei curve! Umorul este căznit,  scos mai ales din contextul unor situaţii penibile. Şi fata de la Curcubeu vede filme, a văzut o grămadă de filme. În paranteză, toate aceste filme nu au rulat pe ecranele româneşti, poate doar Amarcord al lui Fellini la Cinematecă, filmul lui Sergio Leone s-a văzut pe videu. Şi ne povesteşte că a văzut A fost odată în America, asta pentru că acolo are loc cea mai ticăloasă scenă de viol din filme, unde Noodles (De Niro) care o iubea pe Deborah (Elisabeth Mc Govern)  în loc să-şi arate dragostea o violează şi excitaţi de asta şi clienţii fac la fel cu Fata din Curcubeu. Sau scenele foarte tandre din Amarcord când eroul, un adolescent înfierbântat de primele impulsuri erotice se tot plimbă prin sala de cinema, unde este proiectat special un film pentru voluptoasa frumoasă a satului, până când se aşează lângă ea ca să o pipăie. Iluzia că o curvă poate avea noroc ca în Pretty Woman se poate petrece doar dacă ea este Julia Roberts şi Făt Frumos Gere. Şi piesa este sprinţară şi stârneşte hohote de râs, cu pasaje melancolice în care Tania Popa cântă melodii ruseşti sentimentale. Acesta cam timp de o oră. În loc să se termine piesa, Lia Bugnar o continuă confesiuni despre familia şi copilăria tinerei care sunt neinteresante şi plicticoase şi lungesc nepermis piesa, în ciuda aplombului actriţei. Se pare că genul ăsta care este echivalent cu one man show într-un stand-up comedy nu poate ţine mai mult de o oră. Cred că nici Jerry Seinfeld n-ar fi fost în stare să nu-i facă se caşte pe spectatori lungind pelteaua.

Per total o reprezentaţie reuşită cu o actriţă talentată şi un text interesant până la un moment dat.

• Distribuie:
• Distribuie
•