De ce nu merg la referendumul acesta. În acest week-end nu merg la referendum. Îmi văd de viața mea de familie, pe care unii ar numi-o tradițională. O să merg pe la mall, la cumpărături, după care o să ajung și la un loc de joacă, un mini-parc de distracții acoperit, numai bun pentru duminica ploioasă care se anunță. Pentru că ceea ce se votează sâmbătă și duminică nu mă reprezintă.

Nu este o nevoie a mea, nu este nici măcar o frică de-a mea, iar dacă aș avea vreun cuvânt de spus în privința priorităților țării mele, nu s-ar afla nici măcar în prima sută de lucruri pe care le-aș considera importante pentru concetățenii mei. Dar motivul principal pentru care nu voi merge la referendum este refuzul de a susține, fie și prin simpla mea prezență, o inițiativă care va duce la reducerea unor drepturi pentru o minoritate de concetățeni de-ai noștri. Și asta pentru că și eu sunt minoritar. Am fost, de altfel, de când mă știu.

La început am făcut parte din minoritatea moldovenilor din Pitești. Apoi am făcut parte din minoritatea copiilor care voiau să scrie cu mâna stângă, dar învățătoarea nu-i lăsa, că pe vremea aceea trebuia să fim cu toții la fel, că doar ne pregăteam să devenim cadre de nădejde ale partidului. Apoi am făcut parte din minoritatea elevilor care și-au făcut poza de diplomă de Bac având plete. Anii au trecut, iar eu am continuat să fac parte din diverse minorități. Astfel, eram la un moment dat unul dintre puținii adolescenți care asculta, cu egală plăcere, Metallica și Depeche Mode.

După aceea am fost parte a minorității celor care pleacă, scârbiți, dintr-un partid chiar înainte ca acesta să ajungă la guvernare. Tot legat de politică, am făcut parte din minoritatea, chiar dacă însemnată, a celor care au votat cu Vadim Tudor în turul doi al prezidențialelor din 2000. Din punct de vedere profesional, am făcut parte din minoritatea, și ea destul de substanțială, a reporterilor de care au făcut mișto cei de la Cronica Cârcotașilor.

Ulterior, am fost unul dintre puținii care au preferat să plece dintr-o instituție de stat decât să continue să piardă timpul într-o poziție călduță, dar lipsită de perspectivă. Tot în aceeași perioadă am intrat în rândul minorității celor care și-au luat permisul de conducere la 15 ani de la majorat și ulterior al celor care au devenit părinți la 38 de ani. Iar acum fac parte din minoritatea românilor din Bruxelles.

Lista de minorități din care fac parte ar putea continua pe multe pagini, ceea ce cred că este valabil pentru fiecare dintre noi. Și atunci mă întreb cum ar fi fost dacă cineva mi-ar fi interzis să stau în Pitești dacă m-am născut în altă parte. Sau să-mi iau permisul la 33 de ani. Sau să devin părinte la vârsta la care unii colegi de generație își dau odraslele la facultate.

Așa mi se pare că este cazul și cu concetățeni noștri care au altă orientare sexuală. De ce să le limităm un drept pe care noi, oamenii care preferăm parteneri de sex opus, îl avem, dreptul la căsătorie, un drept de care uneori chiar ne batem joc? De asta nu voi participa niciodată la un referendum care limitează drepturi. Și o să-mi exercit dreptul de a absenta la vot, pe care l-au avut și l-au utilizat toți cei care, acum doi ani, au chiulit de la alegerile generale care au adus la putere actuala guvernare, care umblă să restrângă drepturi, în loc să le extindă.

• Distribuie:
• Distribuie
•