Prioritățile lor nu sunt și-ale noastre. Văd zilele astea că primarul Piteștiului, Cornel Ionică, ar vrea să repare Piața Primăriei. Nu contează că n-a trecut prea mult timp de când predecesorul său, Tudor Pendiuc, a inaugurat respectiva Piață, care a preluat cele mai multe dintre evenimentele care au loc în centrul orașului. Și, bineînțeles, nu contează nici banii, pentru că municipalitatea consideră că refacerea Pieței Primăriei este o prioritate.

Așa cum prioritate pentru actuala administrație a orașului este și realizarea unui nou mall, în inima cartierului Tudor Vladimirescu. Și asta în condițiile în care Piteștiul are un mall mare, neîncăpător în week-end, dar încă accesibil în timpul săptămânii, și unul mai mic, la Trivale, pe unde, dacă n-ar exista cinematograful și supermarketul, chiar că ar sufla vântul.

De fapt, Piteștiul are o tradiție care se întinde pe zeci de ani de investiții care, la momentul respectiv, nu reprezentau o prioritate pentru cei mai mulți dintre locuitorii orașului, și voi da doar două exemple spectaculoase.

Primul este cel al celebrei, de-acum, fântâni muzicale, care, la momentul când a fost propusă și ulterior votată, nu-mi amintesc să fi făcut parte din vreun program electoral. La fel și nocturna stadionului “Nicolae Dobrin”, realizată în perioada în care FC Argeș juca doar la matineu. Nu zic că nu ne face plăcere când vedem fântâna sau când ajungem, seara, la stadion, dar mă gândesc că nu s-au numărat niciodată printre cele mai importante priorități ale locuitorilor orașului.

Dar distanța atât de mare dintre prioritățile cetățenilor și cele ale aleșilor nu este doar boală piteșteană. La nivel național, ne amintim cu siguranță de multele săli de sport în care pătrundea ploaia sau de terenurile de fotbal în pantă sau pentru echipe care se zbăteau prin campionatul județean, asta ca să dau doar câteva exemple care au făcut serioase valuri la vremea respectivă.

Revenind la zilele noastre, vedem, de aproape doi ani, o întreagă coaliție de guvernare obsedată doar de justiție, care face tot ce-i stă în putință pentru a-și salva membrii cu probleme penale de închisoare. Dar n-am văzut cercetări serioase care să arate că simplul cetățean, cel care votează, să considere protocoalele din justiție, de exemplu, ca fiind o problemă atât de importantă pentru viața lui de zi cu zi.

Firește, dacă te uiți la televiziunile devenite în ultima vreme adevărate organe de partid, cu nimic mai prejos decât Scânteia de pe vremuri, ești tentat să crezi că nimeni în țara asta nu mai poate dormi noaptea de grija abuzurilor care s-ar fi făcut în justiție. Este, însă, o prioritate pentru cei care vor să scape de pușcărie, al căror procent este infim.

Dar se vede treaba că până și unuia dintre cei mai blajini cetățeni ai planetei, cetățeanului român, i s-a cam acrit de prioritățile pe care le au cei care-i cer votul în baza unor programe de obicei uitate a doua zi după alegeri și care nu au nicio legătură cu preocupările sale de zi cu zi. Așa se poate explica de ce recentul referendum, la care au participat un pic peste 20% dintre românii cu drept la vot, va rămâne în istoria democrației românești ca unul dintre cele mai mari eșecuri politice ale vreunui guvern mioritic. Pentru că reprezentanții acestui guvern au crezut că-și pot speria, cu ajutorul bisericii, compatrioții să voteze contra unei posibile, cine știe când, legalizări a căsătoriilor homosexuale. Uitând că românul, ca orice alt cetățean european, are alte priorități. Pe care cei care mai vor să câștige alegeri n-ar fi rău să le mai ia, din când în când, în seamă.

• Distribuie:
• Distribuie
•