Două zile anulează 15 ani. Până la urmă e clar: avem două zile ca să dăm ceasul țării noastre înapoi cu 15 ani. Ironic, în 2003, când am votat pentru noua, pe-atunci, Constituție, a fost nevoie tot de două zile ca să se adune prezența necesară validării referendumului care urma să ne ducă în Uniunea Europeană.

Aveam, atunci, același partid la putere, iar opoziția de-abia își mai ducea zilele. Era cam același deficit de democrație ca acum, cu excepția faptului că, atunci, opoziția avea o voce și nu vota cot la cot cu partidul de la putere, cum a fost cazul, cu o singură excepție, la votul privind referendumul pentru familia tradițională (are mai multe denumiri în presă, am ales-o pe cea care mi se pare mai puțin tembelă).

Am înțeles și motivul, că nu te poți pune contra celor trei milioane de oameni care au semnat pentru inițiativa de modificare a Constituției ca să se asigure că, în România anului 2018, nu va fi posibilă căsătoria dintre doi bărbați sau dintre două femei. Trecând peste totala inutilitate a demersului, atât timp cât oricine se poate deplasa liber în Uniunea Europeană și se poate deci căsători într-unul din multele state membre care deja au legalizat căsătoriile homosexuale, cred, însă, că urmările referendumului vor fi foarte serioase.

În primul rând, promotorii inițiativei au reușit o nouă schismă între susținătorii lor și adversari, care ar putea foarte ușor să se transforme în dușmănie pe față, mai ales că este implicat și factorul religios. În al doilea rând, partidul de guvernământ și-a asumat referendumul ca modalitate de deturnare a atenției de la problemele sale interne, determinate în primul rând de liderul condamnat penal, care nu mai știe ce să facă pentru a scăpa de pedeapsa definitivă și este obligat să meargă pe drumul radicalizării, promovat de noua falie de care scriam un pic mai devreme.

Dar, în ultimul și cel mai important rând, referendumul cu pricina semnalizează lumii civilizate că țara noastră a apucat drumul înapoi, spre dictatura majorității asupra minorității, care amintește de dictatura proletariatului asupra restului societății, care a stat la baza comunismului.

Pentru că, într-o lume în care se vorbește și se face tot mai mult pentru drepturile tuturor celor care fac parte dintr-o minoritate, precum femeile agresate verbal pe stradă sau copiii care sunt puși la muncă de la vârste fragede, România alege să limiteze niște drepturi pe care nici măcar nu le-a acordat încă, în numele unei urgențe pe care un om destupat la minte și neimplicat ideologic sau politic n-o va putea înțelege.

Acest om va alege, la fel ca toți cei ca el, să boicoteze activitatea prin care cetățeanului român i se cere să aleagă între da sau nu la întrebarea, vădit formulată la modul general, „Sunteţi de acord cu legea de revizuire a Constituţiei României în forma adoptată de Parlament?” Pentru că rezultatul referendumului este cunoscut dinainte, iar prezența nu face decât să-i sporească șansele de reușită.

Este exact ca acum șase ani, când același partid de guvernământ ca astăzi a vrut să-l schimbe pe Traian Băsescu din fruntea statului, dar n-a reușit pentru că au venit prea puțini oameni la vot.

• Distribuie:
• Distribuie
•