Suprapunerile de teren, fie ele virtuale sau reale, reprezintă una dintre cele mai frecvente probleme apărute în procesul de înscriere a terenurilor în cartea funciară sau de actualizare a datelor tehnice aferente acestora.
Suprapunerea reală este suprapunerea efectivă în teren datorată existenței mai multor acte juridice diferite pentru același amplasament, identificării diferite a limitei comune sau lipsei materializării limitei la momentul identificării.
În mod special, suprapunerile reale de teren pot apărea ca urmare a:
– Pronunțării unei hotărâri judecătorești care a generat o suprapunere între două imobile;
– Împrejmuirii proprietății fără respectarea limitelor rezultate ca urmare a măsurătorilor;
– Erorilor cu privire la dimensiunile reale aflate în titlurile de proprietate;
– Lucrărilor de repoziționare efectuate de autoritățile publice locale și parcelărilor ulterioare cadastrării fără rectificarea cadastrelor anterioare;
– Modificării lățimii străzilor cu consecința diminuării unei părți din teren.
În situația unui imobil nou, pentru care se solicită prima înscriere în sistem, iar oficiul teritorial constată o suprapunere reală cu alte imobile înregistrate anterior în sistemul integrat de cadastru și carte funciară, documentația cadastrală va fi respinsă.
În toate celelalte situații, suprapunerea reală se soluționează pe cale amiabilă sau prin intermediul instanței de judecată.
Tot ce trebuie să știi despre problema care blochează vânzarea – suprapunerile de teren
Soluționarea pe cale amiabilă presupune întocmirea documentației cadastrale și obținerea acordului proprietarului al cărui teren urmează să-și modifice dimensiunile ca urmare a rectificării.
Un asemenea acord poate fi materializat, din punct de vedere practic, prin următoarele tipuri de tranzacții:
(1) renunțarea la dreptul de proprietate, atunci când suprafața afectată de suprapunere este mică,
(2) contractul de schimb de terenuri, în situația în care suprafețele învecinate afectate de suprapunere sunt similare,
(3) repoziționarea construcției (gardului) care împrejmuiește terenul, atunci când suprapunerea este cauzată de amplasarea greșită a acesteia.
În situația în care nu se ajunge la un acord, proprietarii ai căror terenuri se suprapun trebuie să se adreseze instanțelor de judecată, urmând ca acestea din urmă să se pronunțe asupra situației juridice a terenurilor.
Astfel, cartea funciară și documentele cadastrale vor putea fi modificate abia după ce există o soluție definitivă în cauză.
Întrucât soluționarea unei suprapuneri se poate prelungi în timp, legea îi oferă proprietarului imobilului asupra căruia există suprapunerea posibilitatea de a dispune în parte de dreptul său de proprietate, prin dezmembrarea prealabilă a terenului în două loturi distincte.
Astfel, acelei porțiuni de teren care nu este afectată de suprapunerea reală i se atribuie un număr cadastral nou, iar proprietarul poate dispune de ea în orice mod, fără limitări, documentația întocmită pentru lotul cu suprapunere fiind respinsă.
Având în vedere că în țară sunt zone extinse cu suprapuneri care generează dificultăți practice de tipul celor menționate mai sus (precum efectuarea unor operațiuni cadastrale sau a operațiunilor de vânzare), implementarea sistemului integrat de cadastru și carte funciară la nivel general își propune să soluționeze aceste nereguli.
De asemenea, administrarea atentă a regimului proprietății, dar și aplicarea cu atenție a delimitărilor terenurilor ar trebui să prevină apariția unor astfel de suprapuneri.
Despre suprapunerea virtuală puteți re(citi) AICI.
Av. Dr. Cristina Lețu – https://www.cristinaletu.ro/
