Povestea neștiută a polițistului local omorât în Pitești. Ieri s-a aflat

Cazul lui Condoruș Savaste, polițistul local înmormântat ieri la cimitirul Sf. Gheorghe din Pitești, a cutremurat o țară întreagă.

După ce a slujit aproape 20 de ani comunitatea, bărbatul, se poate spune că a căzut la datorie. Asemeni unui soldat care este răpus pe câmpul de luptă.

Intervenția fatală

Opinia publică a fost de-a dreptul șocată de modul stupid în care a ajuns polițistul local să se zbată pe pragul dintre viață și moarte.

Întâmplarea a avut loc în urmă cu două săptămâni, pe trotuarul din fața Colegiului ,,I.C. Brătianu”.

Omul legii a intervenit, cum era și firesc, deoarece mai mulți tineri tulburau liniștea publică și consumau alcool pe stradă.

Avea să fie cea de pe urmă intervenție a vieții sale. Fatală.

Un pumn l-a făcut pe Condoruș Savaste să-și piardă echilibrul. A căzut, izbindu-se cu capul de asfalt.

A intrat îndată în stare de inconștiență.

Locul a devenit asemeni unui mic altar. Zeci de candele aprinse și flori au fost depuse pe trotuar.

Luat prin surprindere

Ion Ciurescu, director adjunct al Poliției Locale, crede că subalternul său era bine pregătit din punct de vedere fizic.

Statura sa era impozantă și este convins că în cazul unei lupte adevărate, față către față, polițistul ar fi fost biruitor și ar fi reușit să-l imobilizeze pe atacator.

Dar Condoruș Savaste, se presupune, a fost lovit mișelește.

Și cu atâta putere încât nu s-a mai putut ține pe picioare.

,,Sunt anumite zone ale craniului în care, dacă lovești, celălalt este anihilat, cum ar fi zona bărbiei. Depinde desigur de forța loviturii…” afirmă directorul-adjunct Ion Ciurescu.

Calificative maxime

Dovadă bunei pregătiri a polițistului – rezultatele obținute la evaluările periodice.

Era un om sârguincios, se străduia din răsputeri în tot ce făcea, se remarca și obținea mereu calificativele maxime.

Însă toate acestea nu au contat în fatidica seară. Tocmai pentru că omul legii nu își propusese să folosească violența.

Spera că vorba, comunicarea, sunt îndeajuns pentru a-i domoli pe tineri. S-a înșelat. Nu a intuit la ce grad de agresivitate pot ajunge aceștia.

Un licăr de speranță

Soției sale, iubitei lui fiice, unicul copil, li s-a părut neverosimilă vestea pe care au primit-o.

Condoruș a fost dus de urgență la Spitalul Județean în speranța unei salvări miraculoase. Însă încă de la început medicii au fost reticenți.

Doar Dumnezeu mai putea îngădui ca bărbatul să-și revină.

Coma era profundă. Dar cu toate acestea, la un moment dat, părea că pe chipul medicilor apare un licăr de speranță.

Rugăciune

14 zile. Și tot atâtea nopți s-au rugat divinității rudele, apropiații și mai ales familia.

Colegii polițistului nu s-au lăsat nici ei mai prejos. Timpul părea de plumb. Părea că se oprise în loc.

Era în defavoarea pacientului care se afla la întretăierea celor două drumuri, al vieții și al morții.

Miluia cerșetorii

Ironia sorții a făcut ca polițistul să ajungă atât de timpuriu să-și doarmă somnul de veci în cimitirul care-i era atat de familiar.

Ani la rând, în zile de mare sărbătoare, Condoruș Savaste avea misiunea de a supraveghea un anumit perimetru de la intrarea în cimitirul ,,Sf. Gheorghe”.

Așa a devenit foarte popular în rândul cerșetorilor. Impunea respect și era îndeajuns să le facă semn cu degetul arătător, ca aceștia să dispară.

Însă omul legii avea multă compasiune pentru ei. Mai ales pentru copiii zdrențuroși. Îl înduioșau figurile lor și îi miluia.

Credincios

Părintele Marius Săndulescu, parohul bisericii ,,Sf. Gheorghe II”, își amintește:

,Era un om foarte cumsecade, foarte prietenos cu toți, mereu cu zâmbetul pe buze, plin de viață.

Vorbeam deseori, de fiecare dată când ajungea în această zonă, la poarta cimitirului ori la parohia noastră, cu prilejul marilor evenimente religioase, a hramului ori a sărbătorilor.

Era credincios. La fel ca și familia. Dovadă faptul că au ales să-l aducă la capela noastră care este asemenea unui locaș de cult, și nu la capela municipalității.”

Instituție îndoliată

În zorii zilei de 19 noiembrie, inima lui Condoruș Savaste s-a oprit. Medicii au declarat decesul.

Lovitură zdrobitoare de suflete pentru biata soție și pentru fiica lor, epuizate de oboseală și durere.

Capela la care a fost depus sicriul cu trupul neînsuflețit a devenit asemeni unui loc de pelerinaj.

Colegii care-l cunoscuseră personal dar și cei care nu-l cunoscuseră, impresionați de tragedie, au venit.

De aproape și de departe. Peste o sută de mașini au format o coloană impresionantă.

Rău, tot mai rău

Întreaga comunitate a resimțit însă șocul tragediei.

O stare apăsătoare a acaparat Piteștiul din clipa în care s-a aflat despre moartea polițistului.

În mijlocele de transport, în piețe, în diverse locuri și medii, de câteva zile doar despre asta se vorbește.

Oamenii comentează modul stupid în care s-a curmat o viață de om. Cu toții invocă violența din școli, agresivitatea de pe străzi, care se vede și în traficul rutier.

Toată lumea observă că societatea românească în general s-a schimbat. În rău. În tot mai rău.

Fermitatea primarului

Primarul Cristian Gentea și-a exprimat regretul profund pentru tragedia care a făcut să se vorbească despre municipiul nostru în toată țara.

Dar a fost foarte ferm și a anunțat public la slujba înmormântării că va face demersuri. Va discuta cu parlamentarii de Argeș și social-democrații din alte județe pentru a se îmbunătăți legea de funcționare a Poliției Locale, în sensul protecției cadrelor.

Cel căzut la datorie a fost onorat cum se cuvine. Memoria îi va fi păstrată, legea Poliției Locale va fi schimbată și chiar îi va purta numele.

Dar dincolo de toate acestea, celor dragi nu îl va mai aduce nimeni înapoi. Condoruș Savaste a plecat zâmbitor de acasă.

A fost adus între patru scânduri. Și parcă tot orașul a fost alături în momentul în care a fost rostită ,,Veșnica pomenire”. Ca-ntr-o uriașă revărsare de compasiune.

Zi neagră

Iar data de 23 noiembrie a anului 2023 va rămâne una neagră pentru istoria urbei noastre.

Ziua în care un întreg oraș l-a plâns pe polițistul care și-a îndeplinit îndatoririle față de instituția din care făcea parte și de comunitate.

Și a plătit. Scump. Cu viața.

• Distribuie:
• Distribuie
•