Îmi aduc aminte de o situaţie din urmă cu vreo 30 de ani. Eram elev în clasele primare şi, pe vremea aceea, nu erau reguli atât de stricte în şcoli, nu se vorbea de fenomenul „bullying”, de nu ştiu ce abuzuri şi discriminări.

În pauze şi după ore, deseori, micile găşti se confruntau pentru „teritoriu” (acela fiind, de obicei, terenul de sport), uneori ieşea cu bătaie şi ajungeam acasă cu vânătăi. La cursuri stăteam în general cuminţi şi respectam dascălii, însă câteodată aveam cu totul alte preocupări, mai ales dacă aveam „privilegiul” să stăm în ultimele bănci. Totul se schimba când învăţătoarea ne atrăgea atenţia. Niciodată nu contestam. Cerinţa ei era pentru noi literă de lege.

Prima mea mare emoţie a fost când am auzit de „inspecţie”. „Copii, atenţie, vine inspecţia!”, ne-a zis într-o zi învăţătoarea. „Să fiţi exemplari, să ridicaţi două degete şi să vorbiţi doar dacă sunteţi întrebaţi.”

Cu alte cuvinte, ni se cerea să avem un comportament aproape de perfecţiune.

Acelaşi lucru se întâmplă şi azi, în contextul crizei sanitare. Oamenii sunt în general conştiincioşi, dar, ca nişte copii, îşi pierd uneori răbdarea, cumpătul, chiar şi discernământul sub presiunea problemelor generate de virus, a neîncrederii, a dezamăgirilor. Rezultatul, la modul general, este acela că nu mai respectă măsurile şi recomandările autorităţilor.

Când vine „inspecţia”, adică poliţia, jandarmii şi alte autorităţi implicate, cetăţenii devin brusc mieluşei. Se implică proactiv de faţă cu oamenii legii, iau distanţa, poartă masca, fac curăţenie, dar ce nu fac… Dacă pui două filmări una lângă alta, una cu autorităţile la faţa locului, cealaltă în restul timpului, realizezi că ar fi nevoie să fie mereu cineva prezent şi cu puterea legală de a interveni, ceea ce nu ne dorim.

Cred că nesupunerea e în subconştientul fiecăruia dintre noi. Poate tocmai de aceea ni se spune să fim „conştienţi de pericol”. Ce înseamnă asta? Să judecăm ceea ce subconştientul ne dictează, să ne judecăm pe noi înşine şi să luăm decizia corectă.

E simplu? Nu. Chiar dacă la televizor specialiştii vorbesc despre „trei lucruri simple – purtarea măştii, distanţarea socială, igiena personală”, în realitate oamenii nu percep ad literam aceste recomandări. În realitate, oamenii percep o presiune venită din exterior, un lucru invaziv care se loveşte de un comportament înrădăcinat, de o bază solidă.

Nu poţi schimba oamenii peste noapte. De obicei, oamenii se schimbă atunci când ideile prind rădăcini în subconştient, nu la suprafaţă. Din acest motiv, va mai trece mult timp până când măsurile vor fi respectate de bunăvoie. Până atunci, vom fi atenţi şi cuminţi doar când „vine inspecţia”.

(Foto: descriptiv)

• Distribuie:
• Distribuie
•