12 mai – Ziua Internațională a Asistenților Medicali. Poveștile eroilor din prima linie

În spatele unor echipamente de protecție, prin care cu greu mai pot fi recunoscuți și care nu sunt deloc ușor de purtat, se află ei, asistenții medicali.

În vreme de pandemie, viața li s-a schimbat radical. Au luat toate aceste schimbări ca pe noi provocări. Fiind curajoși, cu dăruire față de profesie și iubire față de semeni, au rămas să înfrunte, la modul direct, noul coronavirus, deși sunt și ei oameni, cu emoţii, cu familii acasă. Astfel, după mai bine de un an, sunt tot aici, tot uniți într-un singur scop: să-i vindece pe cei aflați pe paturile de spital.

De Ziua Internațională a Asistenților Medicali, vă propunem să celebrăm eroii în halate albe. E un bun prilej să le recunoaștem meritele.

Câteva dintre asistentele medicale ale Spitalului Județean de Urgență Pitești au dorit să vorbească despre ce înseamnă, în câteva cuvinte, meseria pe care o practică.

Gheorghe Maria, as. șef UPU

Să povestesc despre ce înseamnă să fii asistent?! Nu mă pricep, cred, foarte bine la a așterne pe foaie cuvinte alese. Alta ne este menirea. Zic ne este, pentru că o să încerc, totuși, în numele tuturor colegilor din Unitatea de Primiri Urgențe, să răspund la această întrebare. O să mă raportez la anul trecut, unul care nu a fost greu, ci extrem de greu. A fost, cu siguranță, cea mai importantă lecție din viața noastră de asistenți medicali, cea mai mare provocare profesională. Fiind în prima linie, s-a pus pe noi o presiune foarte mare. Acum credeai că s-au liniștit lucrurile, peste o secundă se schimba totul, protocoale, circuite, exploda numărul de cazuri.

Cu toate acestea, am simțit că oamenii au fost mai uniți ca niciodată. Era furnicar, dar toți știam ce avem de făcut, ne-am completat ca un puzzle. Aici nu vorbesc doar despre asistenți, ci și despre medici și personalul auxiliar. Nu putem lucra unii fără alții. Fiecare are rolul lui, foarte important.

Clar, trebuie să mulțumim conducerii unității pentru faptul că am avut, în permanență, echipamente de protecție. Asta ne-a dat încredere că o să rămânem cu toții în viață, pentru a-i ajuta pe bolnavi. Așa a și fost. Niciunul dintre noi nu a clacat, deși, repet, a fost foarte greu. Din păcate, în cazul pacienților, nu ies lucrurile întotdeauna așa cum ne dorim. Nu suntem Dumnezeu. Nici noi, nici medicii. Noi putem spune atât, că ne străduim să fim din zi în zi mai buni, că suntem întotdeauna la datorie, pentru a salva vieți.

Olteanu Luminița, as. șef Secția Boli Infecțioase:

Fiecăruia dintre noi ne-a fost dăruit cel mai de preț dar, VIAȚA. Ultimul an l-am trăit intens… teamă, durere, lacrimi, speranță, dar mai ales credință.

Am învățat să prețuim mai mult viața, datorită bolnavilor noștri. Spunem ai noștri, ai Secției Boli Infecțioase, deoarece toți au trecut prin sufletele și mâinile noastre. Oameni frumoși, ursuzi, triști, credincioși, intelectuali… toți cu speranța la VIAȚĂ.

Le-am ascultat poveștile, durerile, trăirile și am trăit intens alături de ei. Au fost lacrimi de durere, când am pierdut un suflet, dar și multe lacrimi de fericire, atunci când pacienții au plecat vindecați acasă. De multe ori am fost întrebați dacă mai putem și dacă am vrea să dispară acest an, 2020, din viața noastră. PUTEM! Pentru că suntem o echipă puternică, frumoasă și ne completăm în tot ceea ce facem, iar anul acesta nu vrem să dispară, pentru că ne-a învățat să fim uniți, să prețuim viața, să prețuim SĂNĂTATEA.

Sursă foto: Spitalul Județean de Urgență Pitești

• Distribuie:
• Distribuie
•