Înainte de a fi fotomodel şi director de agenţie de modelling, frumoasa piteşteancă Deea Codrea a fost… însoţitoare de bord. Meserie pe care, începând de anul viitor, o va practica din nou! ,,Încă de mică le admiram pe acele domnişoare superbe din avion, mi se păreau de o eleganţă nemaîntâlnită! Prin urmare, atunci când am împlinit 18 ani şi mi-am luat diploma de bacalaureat am mers diect la Bucureşti şi m-am înscris la cursuri’’, povestește Deea.

„Prima oară am zburat la 18 ani, a fost un zbor către Dubai”

Îți amintești cum s-a desfășurat interviul de recrutare?

-Da. După ce am terminat cursurile profesoara noastră ne-a recomandat mai departe şi am ajuns să participăm la un interviu pentru o companie nou venită atunci în România. Interviul s-a desfăşurat în limba engleză, directorul companiei fiind american. Ne-au întrebat de ce ne dorim să facem asta şi alte întrebări standard. Aveam foarte multe emoţii, însă atmosfera s-a destins foarte repede şi am început să mă relaxez. Următoarele două săptămâni de aşteptare până la aflarea răspunsului au fost groaznice. Tresăream la fiecare telefon sau e-mail primit! Când mi-a venit e-mailul cu răspunsul pozitiv aproape că am început să plâng. Visul meu devenea realitate!

Cum a fost primul zbor ca însoțitor de bord? Ce vârstă aveai?

-Prima oară am zburat la 18 ani. A fost un zbor către Dubai destul de lung, de aproximativ 6 ore. Multă lume, multă agitaţie… Am avut norocul să mă întâlnesc pe cursă cu o fostă profesoară din liceu. Este o meserie extrem de frumoasă, însă foarte dificilă. Să nu uităm că lucrezi cu omul, iar ăsta e cel mai greu lucru.

Povesteşte-mi o întâmplare deosebită petrecută la bord.

–Sunt foarte multe întâmplări! Una foarte frumoasă, care mi-a rămas în suflet, este de pe un free fly (un zbor în care eram doar noi, echipajul, fără pasageri). M-a chemat pilotul în cockpit şi mi-a spus: priveşte! Era noapte. Pe cer se vedeau stelele, jos luminile oraşului deasupra căruia survolam, iar la bord luminile de pe panoul de control. O imagine minunată! Atunci pilotul mi-a spus: Știi, acesta este „bradul” nostru când zburăm de Crăciun.

„Cel mai dificil zbor a fost către Damasc, în Siria”

Care a fost cel mai dificil zbor?

-Cel mai dificil zbor a fost către Damasc, în Siria. Mama mea este o persoană foarte grijulie şi mereu când aterizam undeva trebuia să o sun. Am aterizat și am observat ceva dubios pe aeroport. Erau foarte mulţi poliţişti cu arme. Am ignorat, crezând că nu e nimic. Am încercat să o sun, dar nu puteam iniția apelul. La scurt timp a venit pilotul, care ne-a spus să nu ne facem griji, dar că în Siria e război şi telefonia mobilă nu mai funcţionează. Noi aveam sarcina să luăm oameni de acolo şi să-i mutăm în altă ţară până trecea perioada tensionată. M-am îngrijorat foarte tare. Nu am avut voie să părăsim avionul. Când am revenit în Bucureşti am sunat-o pe mama. Deja „organizase” cu iubitul meu o întreagă căutare pe google, în urma căreia au aflat şi ei că acolo este război. Apoi și primul zbor cu turbulenţe a fost unul dificil, însă în timp am învăţat să-mi fac griji pentru pasageri şi să mă las pe mine pe ultimul loc.

Care îţi este cea mai dragă destinaţie unde ai aterizat?

-Nu pot alege o singura destinaţie, nu destinaţiile îmi sunt dragi, ci pur şi simplu zborul până acolo. Cineva mi-a spus că dacă aviaţia îţi intră în sânge nu vei avea nicio noapte liniştită până când nu vei zbura iar! Știu cu siguranţă că este visul vieţii mele! Pentru el am învăţat atât de mult şi îmi doresc să fac asta toată viaţa! Consider că a trebui să evacuezi, în caz de urgență, în maxim 90 de secunde peste 100 de pasageri, încălţată fiind pe tocuri de 7 cm și îmbrăcată într-o fustă conică, asigurându-te ca toţi să fie în regulă înseamnă mult mai mult decât a fi „stweardesă”

Care a fost motivul pentru care ai renunţat la această meserie?

-Am activat ca însoţior de bord în jur de un an de zile. Din păcate, compania s-a desființat, iar contractele noastre au luat sfârşit. Însă visul meu nu se termină aici. Anul viitor vreau să mă angajez la companiile arabe Emirates, Qatar și Etihad. Acolo sunt alte standarde şi această meserie este privită altfel. Este o meserie minunată, care la sfârşitul zilei îţi oferă satisfacţia că ai făcut ceva pentru mai bine de 100 de oameni: simplul fapt că le-ai zâmbit!

• Distribuie:
• Distribuie
•