Mihai Cornel este unul dintre antreprenorii din Piteşti care a ales să dezvolte afaceri în domeniul HoReCa. Fiind proprietar al unor spaţii şi imobile încadrate în categoria „monumente istorice”, şi în urma seriei de articole despre clădirile istorice publicate pe ePiteşti (detalii AICI, AICI şi AICI), omul de afaceri a decis să facă dezvăluiri în exclusivitate pentru publicaţia noastră.

Citiți și: Exclusiv. Pitesti – A ars o casă de patrimoniu din Centru: Valoare inestimabilă!

Cornel vorbeşte despre modul în care a intrat în posesia unui astfel de imobil, cum şi cât a investit, problemele ivite pe parcurs şi unde vrea să ajungă.

Facem referire la cel mai recent caz prezentat pe ePiteşti – Casa Coculescu.

Citiți și: Video: Casa – monument a unui fost primar din Piteşti, o ruină

AŞA ARATĂ IMOBILUL ACUM

 

 

ePiteşti: Cum aţi intrat în posesia acestei clădiri monument?

Mihai Cornel: „Sunt proprietarul acestei case şi al terenului, eu şi fratele meu. Am cumpărat proprietatea acum şase ani de zile, în ideea de a construi un restaurant. Am făcut toate demersurile, am obţinut toate autorizaţiile şi am început şantierul. A venit pandemia şi nu am mai avut bugetul necesar. Materialele de construcţie s-au scumpit foarte mult. Noi avem tot ce ne trebuie: documentaţie completă, cartografie, proiect 3D ş.a.m.d. Oricine se îndoieşte de acest lucru, am documentaţia cu care pot dovedi. Ne-am făcut toate temele. Foştii proprietari au lăsat casa într-o stare deplorabilă. Există documentaţii şi poze în acest sens.”

IATĂ CUM VA ARĂTA CASA COCULESCU, DUPĂ REABILITARE

 

 

ePiteşti: Primăria şi CJ nu au fost interesate să cumpere?

M.C.: „Primăria Piteşti şi Consiliul Judeţean Argeş au avut drept de preemţiune la cumpărare. Au fost înştiinţaţi dacă vor să cumpere monumentul pentru a-l păstra şi pentru a-l reabilita. După aceea am avut eu acest drept, fiindcă ei au refuzat.”

ePiteşti: V-aţi „temut” că vor intra în posesie şi nu veţi reuşi să obţineţi proprietatea?

M.C.: „Când un monument istoric se vinde, după retrocedări etc., se stabileşte un preţ. Să spunem că dvs. vreţi să-mi vindeţi mie casa cu 1.000 de euro. Eu, dacă sunt interesat, mergem împreună la notar şi declarăm că dvs. vreţi să vindeţi acel monument, după care depunem o documentaţie la Primărie şi la Consiliul Judeţean, cum că dvs. vindeţi acel monument cu 1.000 de euro. În acel moment, Primăria şi CJ trebuie să-şi exercite dreptul de preemţiune. Au prioritate în a cumpăra sau a refuza cumpărarea. Aşa e legea.Dar rareori se întâmplă să vină Primăria sau CJ cu fonduri proprii să zică „da, vrem să cumpărăm noi acel monument pentru a-l reabilita”. Erau şanse de 0,01%. Au refuzat.”

ePiteşti: Ce va fi, mai exact, Casa Coculescu?

M.C. „Avem un proiect de anvergură care să readucă monumentul la aspectul iniţial. Îşi va păstra volumetria, acoperişul, ferestrele, uşile şi tot. Va arăta exact aşa cum arăta acum 100 de ani. De asemenea, avem în vedere şi o extindere în spate (foto). Va fi o clădire care se va îmbina perfect. Nu am vrut să intervenim cu nimic la partea de monument istoric şi, efectiv, nici nu avem voie.”

 

 

Ca destinaţie, va fi o unitate de alimentaţie publică – restaurant. Aşa cum am gândit, consider că este şi o idee bună de marketing. Să oferim potenţialilor clienţi un nume, un spaţiu corect cu istoria. Nu am niciun interes să profit de terenul respectiv în alt sens, am investit deja mult timp cu toate demersurile, dar şi mulţi bani – am făcut o grămadă de credite. Vreau să duc proiectul la bun sfârşit. Nu o să las clădirea aşa cum este acum.

ePiteşti: Sunteţi foarte hotărât. Ce vă determină să continuaţi?

M.C.: „Am investit deja foarte mult timp şi bani. Cât m-au costat actele, cred că făceam la roşu o casă. Vă spun: ca să iei autorizaţie pentru monumente istorice, să faci aşa ceva, este o muncă titanică. M-am plimbat prin toată ţara ca să pot să fac chestia asta. Mi-a luat un an şi jumătate ca să obţin toate avizele de la Cultură, Primărie ş.a.m.d. Am făcut foarte multe drumuri la Ploieşti, fiindcă acolo se dau autorizaţiile de la Cultură. Pe monumente istorice, cred că sunt doar trei sau patru arhitecţi în ţară. Pe structură, la fel. Este foarte greu. Pentru acord, am mers la o comisie de nouă persoane de la Facultatea de Arhitectură. Am cinci-şase ştampile pe o foaie. Ca idee. Pentru mine a fost o experienţă, dar nu-mi pare rău.

Aceasta este povestea actuală a Casei Coculescu. Dacă vrei să faci ceva, faci. Eu, dacă îmi pun ceva în cap, găsesc oportunitatea şi fac. Mi se dădeau şanse de 15-20% să reuşesc să autorizez proiectul. Dar cei din comisie au fost foarte ok, foarte deschişi şi le-a plăcut foarte mult proiectul. Am lucrat cu o firmă foarte serioasă care s-a ocupat de proiectare. Le-a plăcut ideea, materialele folosite, plus modul cum se schimbă zona. Este un plus valoare. Cu toţii ne dorim să avem un oraş frumos!”

ePiteşti: Ce faceţi dacă se dărâmă clădirea până începeţi, efectiv, lucrările?

M.C.: „Şi dacă presupunem că vine un cutremur şi se dărâmă, ea are toată documentaţia încât să poată fi făcută la loc, exact aşa cum era. Se poate face 1:1 cum a fost, indiferent ce se întâmplă. Faptul că am făcut studii complete asupra elementelor de construcţie, a structurii (e pe structură din lemn, ce se folosea pe atunci) ne permite asta. Singura piedică, momentan, este de ordin financiar.

În plus, vă spun, ea nu o să cadă. Are o structură din lemn, cu nişte grinzi foarte mari. Casa e făcută foarte ingenios, e solidă, doar pereţii sunt cu probleme.”

 

 

ePiteşti: Sunt persoane care nu cred în astfel de „minuni”, având în vedere numeroasele clădiri monument lăsate în paragină în Piteşti…

M.C.: „Spre deosebire de alte monumente, unde proprietarii nu au nicio treabă şi chiar le lasă de izbelişte, noi am făcut demersuri anuale prin care să reabilităm această casă. Tot ce facem se poate verifica. Avem acte, nu vorbe. Am pus mult suflet în acest proiect şi o să ducem planul până la capăt!”

• Distribuie:
• Distribuie
•