Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă continuă seria controversată a filmărilor realizate în interiorul secţiilor ATI, acolo unde sunt internaţi pacienţi în stare gravă.

Ultimul clip a fost realizat la Braşov. Dacă în cazul pacienţilor care vorbesc ne putem gândi la un presupus acord pe care şi l-au dat, ce putem spune despre situaţiile cu pacienţi intubaţi care sunt filmaţi? Pentru ei, cine şi-a exprimat acordul?

Mai mult decât atât, unul dintre cadrele medicale vorbeşte despre o „lume care îşi desfăşoară viaţa normal” în afara spitalului. Oare respectiva persoană trăieşte în realitatea noastră sau a visat această „normalitate”? Despre ce normalitate vorbim? Aceea în care libertatea şi drepturile noastre sunt la fel de restrânse ca în urmă cu un an? Acea „libertate” în care de mai bine de un an trăim încorsetaţi?

Este a treia serie cu filme de groază prezentate de către DSU şi se pare că autorităţile sunt incapabile să găsească alte metode pentru a conştientiza populaţia cu privire la respectarea măsurilor de protecţie.

Totuşi, din punctul meu de vedere aceste filmări au mai mult un efect revoltător decât unul constructiv.

Logica e simplă: este binecunoscut faptul că numeroase persoane s-au îmbolnăvit şi au ajuns în stare gravă, chiar dacă au respectat măsurile autorităţilor.

Virusul nu este genul de „adversar” care se lasă înfrânt de mască şi de distanţare socială. Sunt măsuri care ne protejează, dar nu ne garantează că scăpăm de infectare. Şi atunci, ce rost are să difuzezi asemenea filme?!

• Distribuie:
• Distribuie
•