Emanuel Soare își încheie, în câteva zile, mandatul de prefect al județului Argeș. Un mandat început în urmă cu un an și aproape două săptămâni, cu o zi teribilă, sub Cod roșu de vreme rea, urmată de vremuri rele, căci, tot în debutul mandatului său a început pandemia, cu tot ce a adus ea la pachet: stare de urgență, carantină, restricții, controale, amenzi, stare de alertă, măsuri peste măsuri, frustrări, proteste ș.a.m.d.

Despre mandatul de prefect pe care Emanuel Soare se pregătește să-l încheie se pot spune multe – depinde cine face analiza – doar că a fost unul ușor, nu!

Cum lasă județul la finele unui an teribil se vede cel mai bine prin comparație cu restul țării. Suntem în topul județelor cu cea mai mică rată a infectărilor la mia de locuitori, iar scenariul verde în care Argeșul e azi poate fi pus, cu siguranță, pe seama faptului că în județ avem încă restricții de scenariu galben.

Nu ne-am propus să facem radiografia mandatului ce se încheie, dar am ținut să știm cam cum se văd cele 12 luni din prisma celui care a reprezentat Guvernul în teritoriu.

„Pentru mine a fost o provocare însăși intrarea în viața publică, pentru că eu nu făcusem politică până acum doi ani. Am decis să intru în viața publică acum un an și  jumătate, eu având cariera mea universitară … A fost o decizie de a mă implica, de a face ceva. Sigur, a fost o provocare numirea mea ca prefect, având în vedere responsabilitățile pe care le presupune această funcție.

După aceea, imediat a apărut această criză, am intrat în starea de urgență. A fost o chestiune foarte, foarte complicată pentru care nimeni, nimeni nu ar fi fost pregătit. Indiferent  câte mandate de prefect ar fi avut persoana respectivă, gestionarea pandemiei anula toată această experiență. A fost ceva nou, cu multe provocări, însă, în toată această perioadă, noi, în Argeș, am reușit să devenim model de gestionare a pandemiei. Eu cred că e o performanță importantă!”, mărturisește, pentru ePitești, prefectul Emanuel Soare.

Mi-am asumat și această funcție, și gestionarea pandemiei cu tot ce a presupus ea. Eu nu am avut o zi de concediu în toată această perioadă, a trebuit să învăț lucruri noi, zi lumină, pentru că prima mea zi la Prefectură a însemnat gestionarea unui Cod roșu de vreme severă, apoi a venit pandemia, dar m-am implicat cu toată energia unei persoane care e nouă în toată povestea asta, am luat fiecara nouă provocare la rând”, explică, pentru ePitești, Emanuel Soare.

„Am fost conectat non-stop. Din perspectiva timpului pe care ar fi trebuit să-l petrec acasă, cu copiii, au fost niște sacrificii”

ePitești: Ați avut, într-adevăr, ghinionul să debutați la Prefectură într-un context nu tocmai fericit. Ce sacrificii a însemnat pentru familie această funcție?

Emanuel Soare: Au fost destul de multe sacrificii, pentru că au fost destule schimbări. Gândiți-vă că, pe de o parte, anterior acestei funcții, aveam acel program la Universitate, care era flexibil – chiar dacă eram prorector, mi-l făceam cum consideram. Aici, în schimb, am fost prins aproape zi-lumină în activitățile instituției, inclusiv în weekend. Nu mai vorbim de nopți…. Pentru că aici, nu poți vorbi de un program fix… Practic, lucrând de dimineață până noaptea, n-am mai putut să petrec prea mult timp cu familia. Desigur, și din cauza pandemiei, care, ea însăși a impus niște restricții, nu am mai putut să plec în deplasări sau să-mi iau concedii, dar aceasta a fost o problemă pentru toată lumea… Prin prisma funcției, nu am avut o zi de respiro, am fost conectat non-stop. Din perspectiva timpului pe care ar fi trebuit să-l petrec acasă, cu copiii, au fost niște sacrificii, dedicându-mă gestionării acestei crize.

ePitești: Ați avut momente în care v-ați simțit copleșit?

Emanuel Soare: Când nu ai modele – pentru că era o situație nouă – e cu atât mai dificil să gestionezi o criză. Și nu e vorba doar de  Prefectură, pentru că asta se aplică în orice instituție, iar pandemia se gestionează de foarte, foarte multe instituții care, la rândul lor, sunt coordonate de prefect. Toată lumea vine și întreabă, toată lumea cere, nimeni nu știe cum să reacționeze… Și atunci, cineva trebuie să vină cu idei și să-și asume această responsabilitate, pentru că una e să-ți coordonezi propria instituție, care poate fi, în sine, o provocare – și ați văzut că au fost foarte multe instituții care n-au știut să abordeze anumite situații sau s-au opus ori n-au înțeles măsurile – alta e să le coordonezi pe toate!

ePitești: Care considerați că a fost cea mai bună decizie pe care ați luat-o de la instalarea dumneavoastră în funcția de prefect al județului Argeș?

Emanuel Soare: Cred că cea mai importantă decizie pe care am luat-o și care a produs și cele mai bune efecte a fost introducerea obligativității purtării măștii în spațiile deschise, fiind prima de genul acesta la nivel național. Nu știu câți se gândiseră la asta, dar noi am și pus-o în practică și am lăsat-o în practică de atunci, din 28 iulie 2020, până astăzi. Ulterior, a fost preluată și de alte județe.

ePitești: Ați avut și regrete legate de această perioadă? Dacă era o situație normală, dacă nu ne confruntam cu această pandemie, pe ce aspecte v-ați fi focusat? Aveți vreun regret din acest punct de vedere? Este ceva ce v-ați fi dorit să faceți, dar n-ați reușit tocmai pentru că a fost pandemie?

Emanuel Soare: Într-adevăr, nu am putut face unele lucruri din cauza pandemiei, pentru că 99% din eforturile noastre s-au concentrat pe gestionarea acestei crize, iar celelalte lucruri au fost lăsate să meargă cumva de la sine. Cred că dacă n-ar fi fost pandemia, am fi putut să ne ocupăm mult mai bine de coordonarea cu adevărat a instituțiilor autorităților publice locale și a instituțiilor deconcentrate, m-aș fi implicat mult mai mut în punerea în practică a proiectelor mari de dezvoltare a județului. Vă dau un singur exemplu: în timpul pandemiei, a apărut această idee că  dacă am fi avut zonă metropolitană funcțională, atunci posibilitatea de mișcare a cetățenilor în cadrul zonei metropolitane, fără declarații și fără alte restricții, ar fi fost mult mai bună. În acel moment s-a venit cu ideea că ar trebui să facem din asta o prioritate. Și atunci, toate instituțiile s-au mobilizat, și-au adus aminte că există un proiect de zonă metropolitană… A devenit o preocupare și ne-am asumat cu toții faptul că ne dorim acest lucru. Nu am putut duce mai departe acest proiect, tocmai pentru că pandemia ne-a dat alte atribuții și, din păcate, și acest proiect a fost lăsat de izbeliște, cumva, l-au uitat toți.

Dacă n-ar fi existat pandemia, am fi avut multe alte astfel de oportunități, am fi putut să aducem la masa Prefecturii, să mobilizăm toate instituțiile pe proiecte de dezvoltare a infrastructurii, a economiei județului… Sunt multe lucruri care ar fi fost de făcut…

„Rămân în continuare la nivelul instituției, ca subprefect, tocmai pentru a asigura această continuitate în abordarea crizei”

ePitești: Nu pot să nu remarc – și știu că sunt în asentimentul multor jurnaliști – că ați reușit să stați de vorbă cu presa mai mult decât oricare alt prefect de până acum. Vă veți păstra acest stil de comunicare și din postura de subprefect?

Emanuel Soare: Depinde de viziunea pe care noul prefect o va avea despre instituție și despre coordonarea pandemiei. Șeful instituției va decide direcția în care va merge inclusiv comunicarea. Eu am decis să rămân în continuare la nivelul instituției ca subprefect, pe o perioadă de timp, tocmai pentru a asigura această continuitate în abordarea crizei. Criza presupune cu necesitate o bună comunicare, care, dacă nu este eficientă, va avea consecințe, pentru că implementarea măsurilor nu va fi bună indiferent cât de bune sunt acestea. Vom vedea dacă și la nivelul viitoarei conduceri a Instituției Prefectului se va menține acest lucru, pentru că vocea unică în pandemie este prefectul. Sigur, eu voi lupta, în continuare, să menținem acest nivel de comunicare care a dat rezultate.

• Distribuie:
• Distribuie
•