A 22-a zi de război coincide cu cea de a 22-a zi de când nu mai aflăm mare lucru despre ce se întâmplă în România. Noroc cu ieşirile compulsive ale oamenilor la benzină, la ulei şi alte lucruri pentru care le e teamă că vor fi supuse unei „extincţii”.

Altfel, televiziunile şi publicaţiile centrale acordă o atenţie deosebită ruşilor şi ucrainenilor aflaţi în conflict. În fiecare zi mai apare un erou sau, după caz, o eroină. În fiecare zi apar noi acuzaţii la adresa Rusiei, şi sancţiuni dure promise. Nu la un buletin de ştiri de o oră, ci non-stop.

Nu ştiu dacă românii vor să ştie totul despre acest război, dar ceea ce ştiu e că în vreme de război adevărul nu prea se află din presă, oricare ar fi ea. Presa a devenit şi ea o armă a războiului, folosită de ambele părţi.

Pe acest fond, informarea cu privire la problemele de zi cu zi ale românilor a devenit slabă, iar cazurile sociale care ar merita o atenţie în ţara noastră, au intrat într-un întuneric profund.

Inclusiv o cunoscută publicaţie menţiona, cu privire la un subiect important, că a fost „scăpat” din vedere fiindcă atenţia tuturor era la ce se întâmplă în Ucraina. În paralel, avem mii şi mii de români care sunt săraci, care au nevoie de alimente, de un adăpost, de un sprijin oricât de mic.

Avem preţuri la cote record, facturi uriaşe, „perspective” numai bune de a pleca din ţară, şi asta fără să mai aşteptăm ca să ne bombardeze cineva.

(Foto: descriptiv)

• Distribuie:
• Distribuie
•