Imaginea Piteştiului tinde să devină una apocaliptică: tone de restricţii, poliţişti care te opresc să te întrebe de „sănătate”, vreme rea şi mască obligatorie afară. În aşa condiţii, lumea nu prea mai are chef să meargă la plimbare. Este ca într-un film cu zombie care ies seara la atac – puţini oameni se mai încumetă să iasă pe stradă. Nu mai e nicio plăcere, pe bune. Nici mie, recunosc, nu mai îmi arde de plimbări.

Câteodată, însă, te împinge nevoia de la spate.

Am mers ieri, de pildă, să cumpăr o pâine. La o aruncătură de băţ am un supermarket în toată regula, ce bine! Mi-am tras o căciulă pe cap, am sărit în pantofii fără şireturi (care se încalţă fără să te apleci) şi am luat-o uşor, în linie dreaptă, spre magazin. Pe la jumătatea drumului, câţiva câini care urlă mereu noaptea prin zonă m-au mirosit în timp ce verificam ceva pe telefon. Nici nu i-am băgat în seamă, deşi poate autorităţile se gândesc să-i mai adune de pe stradă că s-au cam înmulţit.

În fine, până să termin de citit mesajele, realizez că am şi ajuns. În faţa supermarket-ului erau cam toţi angajaţii, inclusiv paznicul. Stăteau la ţigară şi păreau binedispuşi. Mi s-a părut normal să întreb, în aceste condiţii, dacă magazinul mai este deschis. Mi s-a spus că e până la 10, dar că îmi trebuie certificat de vaccinare şi, evident, mască.  Noroc că apucasem să-mi descarc „minunea” de dovadă pe telefon, iar masca o aveam la îndemână. Agentul de pază a aruncat un ochi şi a zis că e în regulă, că pot intra.

În interior, pustiu! Credeţi-mă pe cuvânt că nu era niciun client în afară de mine. Am văzut o singură angajată care plimba o liză cu produse de colo colo. La casiere, nimeni! Am strigat de s-a auzit cu ecou în tot magazinul, deşi tonul vocii nu era unul ridicat: „Vine cineva la casă?”.

Se auzi o voce estompată de nişte cutii mari de carton: „Imediat”. Era tot fata cu liza.

La ieşire, am scos telefonul din buzunar şi m-am uitat la ceas: era doar ora 9 seara. În alte zile, la ora 9 încă aşteptai minute bune la coadă, fiind zeci de clienţi în magazin. Acum, pustiu! Acelaşi lucru l-am observat şi pe la hipermarket-uri, dar şi la restaurante (ce-i drept, din exterior). Încă nu am avut „privilegiul” să mănânc singur într-un restaurant.

Dar am, şi aveţi tot timpul de azi înainte, dacă sunteţi vaccinaţi.

(Foto: descriptiv)

• Distribuie:
• Distribuie
•