- Publicat de: admin
- 6-12-2013, ora 9:43
- Editorial
MANELIZAREA LEGISLAȚIEI FISCALE
Parcurgând recentele modificări aduse Codului fiscal prin OUG nr.102/2013 am avut senzația că actualul referenţial normativ din domeniul fiscal tinde să semene, tot mai mult, cu… o manea. Tot așa cum manelele sunt o înșiruire dezordonată de exprimări de multe ori agramate, care au scopul de a scoate din buzunar banii pentru “dedicații”, la fel mi s-au părut și ultimele modificări ale legislației fiscale: o înșiruire de impozite și taxe, lipsite de logica elementară a bunului simț, care au drept scop să scoată din buzunar banii contribuabililor, fie direct, fie indirect, prin majorarea consistentă a taxelor aplicate consumului (iar aici mă refer la accize).
Citiți și: UE dă ordin! România schimbă legea: reducere pentru toți șoferii!E adevărat, nu s-a majorat cota de TVA. Nici sarcina fiscală aplicată factorului muncă. Nici măcar cota de impozitare, care a rămas tot unică și tot de 16% (în paranteză fie spus, având în vedere caracterul tot mai restrictiv al cheltuielilor admise la deductibilitatea fiscală, cota asta unică de 16% parcă devine din ce în ce mai mare când tragi linie și calculezi profitul impozabil al firmei). Au crescut, însă, accizele la carburanți, în sumă fixă exprimată în euro/tonă. Drastic chiar, cu un procent între 16,6% (pentru benzina cu plumb) și 21,2% (pentru motorină). Și nici euro parcă nu stă chiar pe loc. În perversitatea lui subtilă, actul normativ introduce și o creștere pe fond, generalizată, a accizelor (pentru anul 2014 – de 4,77%), ce rezidă din noul mod de calcul al acestora, prin corecția aplicată cursului de schimb valutar (utilizat pentru calculul accizelor) cu rata anuală a inflației.
Deoarece la buget, în continuare, s-a constatat că bănuții erau puțini și nevoile mari, s-a introdus și un nou impozit, aplicabil la toate construcţiile regăsite în grupa 1 din catalogul mijloacelor fixe, aprobat prin HG nr. 2139/2004, cu modificările ulterioare. Adică ai și tu un șopron, un grajd, ceva acolo, și plătești impozit în procent de 1,5% aplicat la valoarea contabilă brută a acestor categorii de construcţii. Și – că tot vorbim mereu de regionalizare și descentralizare – acest impozit nu se va face venit la bugetul local, ci la bugetul de stat și intră în administrarea ANAF, nu a primăriilor. Partea bună este că nu se datorează acest nou tip de impozit pe proprietate și în cazul construcțiilor pentru care se datorează deja impozit la bugetul local, conform prevederilor existente.
Citiți și: Obligatoriu în România: Doar așa mai puteți primi baniCât despre majorarea redevențelor miniere cu un procent de 25%, numai de bine! Probabil așa va fi clar pentru toată lumea câți bani pierde bugetul dacă nu se realizează proiectul Roșia Montană, nu?
În conjunctura unei sarcini fiscale percepută ca fiind tot mai agresivă și cu o pronunțată tentă confiscatorie, este de la sine înţeles că, treptat, moralitatea evaziunii fiscale „se legitimează”, iar tot mai multe firme vor căuta să promoveze aşa-numitul sistem al deductibilităţilor fiscale „ascunse” sau „aparente”, pe fond fiind vorba de proceduri fiscale alternative, deşi nereglementate conceptual de textul de lege. În acest context s-ar putea ca, în viitorul nu foarte îndepărtat, să ne fie din ce în ce mai greu să deosebim „băieţii buni” de „băieţii răi” şi, într-adevăr, abia atunci va fi o mare problemă cu nivelul veniturilor bugetare de natură fiscală…
Știu, unii vor zice că sunt superficial, deoarece actul normativ invocat se referă la multe alte modificări aduse legislației fiscale, nu numai la aceste majorări de impozite și taxe. E adevărat, sunt aduse modificări asupra procedurii la nivel de TVA aferentă contribuabililor declaraţi inactivi, regimului fiscal al dividendelor (raportat la scăderea perioadei de deținere a titlurilor de participare de la 2 ani la un an), regimului fiscal al cheltuielilor cu sponsorizarea, mecenatul sau bursele private (în sensul că acestea se pot reporta în următorii 7 ani consecutivi dacă sumele corespunzătoare nu sunt scăzute din impozitul pe profit în anul curent), reconsiderării definiției fiscale a noțiunii de microîntreprindere (în sensul că acestea pot obține și venituri din consultanță și managment în procent de maxim 20% din totalul veniturilor realizate – o firmă urmând să devină astfel pătitoare de impozit pe profit fie dacă depășește plafonul cifrei de afaceri de 65.000 de euro echivalent în lei, fie dacă depășește procentul de 20% al veniturilor din consultanță și management în totalul veniturilor).
Am căutat, însă, măcar o singură măsură de încurajare a mediului de afaceri… și am căutat, iar, într-un final, am găsit! Nu se mai ajustează TVA pentru bunurile furate, dacă acest fapt este certificat nu doar ca urmare a deciziei unei instanțe judecătorești, ci și de organele judiciare. După ce că, așadar, am fost furat, ca să nu mai plătesc statului TVA pentru niște bunuri pe care, oricum, nu le mai am poate să certifice și Poliția că am fost furat, nu doar judecătorul. Asta da măsură proactivă, de încurajare pe bune a mediului de afaceri!
Să nu uităm că și noua valoare a salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată (de 850 de lei începând de la ianuarie 2014, respectiv de 900 de lei începând de la 1 iulie 2014) poate genera efecte nefaste asupra mediului de afaceri, nu atât prin valoarea sa absolută în sine, cât mai ales ca urmare a faptului că o serie de parametri din economie sunt stabiliți prin raportare la această bază de referință.
Sincer, mă aşteptam la un set mai consistent şi mai bine articulat de reglementări! Pe scurt, la o legislaţie fiscală coerentă, și nu la modificări legislative dispersate, presărate „ici şi colo” în cuprinsul Codului fiscal. Nimic despre uniformizarea și plafonarea bazei de calcul a contribuțiilor pentru Sănătate, despre legislația de tip holding și grupul fiscal, despre corelarea amortismentului fiscal cu cel economic… Dacă se continuă în ritmul acesta, actorii (rezidenți sau nu) vor ieși încet, încet „din scenă” și, în curând, nu vom mai avea altceva de făcut decât să fredonăm celebra manea „Cine-o fi de vină, cine-o fi greşit”!
Și, totuși, există o deosebire esențială între manele și legislația fiscală. În cazul manelelor ai dreptul la opțiune și poți să dai „ignore” sau „delete”…
(Preluare din Capital.ro)