Jurnalistul Claudiu Dița a trăit în ultimele săptămâni experiența infectării cu SARS-COV-2. Îi e greu să-și explice cum a luat coronavirusul, căci mărturisește că s-a protejat excesiv, dar știe exact ce înseamnă boala.

Citiți și: Exclusiv! Cine era omul care s-a aruncat de la etajul 10 și de ce a făcut gestul șocant

“Claudiu, ai Covid! Mergi acasă și mâine îți faci un test!”

Într-un interviu acordat, în exclusivitate, redacției ePitești.ro, ziaristul povestește că, deși n-a avut o formă foarte gravă, boala l-a trecut prin încercări cumplite.

Citiți și: Revine coșmarul COVID

 

„Când am auzit pentru prima oară despre noul coronavirus și am văzut apoi evoluția acestuia am realizat că, într-un fel sau altul, vom fi mulți cei care îl vom lua. Credința mea era, însă, că – dacă va fi să mă infectez – voi face o formă ușoară, fiind și destul de tânăr.

M-am protejat tot timpul cât am putut de bine: mască și mănuși în spații aglomerate, dezinfectant, sejururi amânate pentru la anul, lucrez singur în birou și cei care mă cunosc știu că nu le am cu petrecerile sau cu ieșitul la terase și în baruri.

Tocmai de aceea, luni, 13 iulie, când m-am trezit cu o tuse seacă și cu transpirații am crezut că de vină ar fi faptul că băusem apă rece și mersesem cu geamurile de la mașină deschise. “O răceală!”, îmi spuneam. Până miercuri, însă, tusea s-a intensificat, respirația s-a îngreunat și a apărut febra. Miercuri de dimineață, până să intru la serviciu, m-a auzit șefa tușind. “Claudiu, ai Covid! Mergi acasă și mâine îți faci un test!”. Zis și făcut. Febra creștea, tusea se intensifica. Oboseala era extremă.

 

M-am izolat la domiciliu, joi am făcut testul și un CT pulmonar, iar concluzia medicului de imagistică a fost clară: “Afectare pulmonară moderată de 10-15%; pneumonie; indicație pentru Covid-19”. Iar testul a fost pozitiv, așa că vineri, 17 iulie, m-am internat la un spital. Și au început tratamentul (simptomatic): antibiotic pentru pneumonie, dexametazonă ca anti-inflamator, anticoagulant (noul coronavirus generează probleme de coagulare a sângelui), antitermice, anti-tusive… Totul fie injectabil, fie perfuzabil.

 

 

Sunt donator de sânge, dar atâtea înțepături nu a cunoscut pielea mea niciodată! De două ori pe zi verificări: tensiune, puls, oxigenare (care scăzuse și la mine), EKG… Senzația generală e ireală: medicii și asistenții/asistentele s-au comportat extraordinar, dar nu i-aș recunoaște pe stradă să le mulțumesc! Îmbrăcați în costume de protecție ca niște astronauți, cu transpirația șiroindu-le pe tot corpul și blocându-le vederea, cu câte trei perechi de mănuși în mâini de și găsirea unei vene era dificilă, mereu expuși riscului de a se îmbolnăvi – acești oameni sunt chiar eroi!

 

Din unele saloane se aud vaiete de neimaginat. Din altele, accese puternice de tuse.

 

De abia după zece zile mă lasă total febra și aproape total tusea. Tratamentul continuă. Saloanele sunt mereu pline. Auzim că sunt la ATI destui în stare gravă, ba chiar de unii care se prăpădesc. Nu o spunem, dar toți cei bolnavi ne rugăm să nu ajungem la terapie intensivă”, povestește, pentru ePitești.ro, Claudiu Dița.

 

 

„Riști să o iei razna pe măsură ce zilele trec și ești tot <<încarcerat>>”

Claudiu explică de ce, chiar și după dispariția simptomelor, incertidudinea trăită e mare.

„După 10 zile – primul test pentru coronavirus: incert. Îl repet după două zile: pozitiv! Crește gradul de nervozitate, simt și un pic de disperare. Norocul meu au fost un coleg extraordinar de salon și faptul că am putut lucra, chiar și din spital. Altfel, riști să o iei razna pe măsură ce zilele trec și ești tot “încarcerat” între aceiași patru pereți! Al treilea test: incert! Medicul îmi recomandă să rămân în spital pentru un nou test luni, 3 august. Se fac în curând 20 de zile de spitalizare, iar tratamentul continuă.

Într-un final, mi se spune că pot pleca, dar să mai stau câteva zile în izolare. Riscul de a mai transmite virusul este spre zero. Aud însă povești despre faptul că te poți reinfecta, iar o astfel de perspectivă este înfricoșătoare! Mai ales că unii au murit când au luat virusul a doua oară!”, povestește Claudiu.

„Rugați-vă ca ignoranța să vă și protejeze printr-un noroc chior”

Pentru cei care spun că virusul nu există, Claudiu are un singur mesaj: „Rugați-vă ca ignoranța să vă și protejeze printr-un noroc chior și să nu vă infectați! Pentru că încercările prin care veți trece – dacă veți lua virusul – vor fi mari și cu posibile consecințe nefaste! Nu în ultimul rând, protejați-vă! Dacă nu de dragul vostru, atunci al copiilor, colegilor, părinților și bunicilor voștri!”.

• Distribuie:
• Distribuie
•