Cum se ajunge la situația ca moștenitorii să nu mai primească nimic din bunurile defunctului

Dacă o persoană doreşte să devină moştenitor, trebuie să accepte succesiunea în termenul legal de opţiune succesorală, de un an de la data decesului lui de cuius (defunctului).

Termenul de opţiune mai sus menţionat curge:

– de la data naşterii celui chemat la moştenire,

– dacă naşterea s-a produs după deschiderea moştenirii;

– de la data înregistrării morţii în registrul de stare civilă,

– dacă înregistrarea se face în temeiul unei hotărâri judecătoreşti de declarare a morţii celui care iasă moştenirea, afară numai dacă succesibilul a cunoscut faptul morţii sau hotărârea de declarare a morţii la o dată anterioară, caz în care termenul curge de la această din urmă dată;

– de la data la care legatarul (beneficiarul testamentului) a cunoscut sau trebuia să cunoască legatul său, dacă testamentul cuprinzând acest legat este descoperit după deschiderea moştenirii;

– de la data la care succesibilul a cunoscut sau trebuia să cunoască legătura de rudenie pe care se întemeiază vocaţia sa la moştenire, dacă această dată este ulterioară deschiderii moştenirii.

Neexprimarea opțiunii succesorale

Cum se ajunge la situația ca moștenitorii să nu mai primească nimic din bunurile defunctului

Neexprimarea opţiunii succesorale, în sensul acceptării moştenirii, în termenul de un an stabilit de lege, este considerată renunţare la moştenire cu toate consecinţele juridice decurgând din aceasta.

Nimeni nu poate fi obligat să accepte o moştenire dar, dacă totuşi succesibilul s-a decis in acest sens, trebuie să cunoască că poate să o facă în mod expres sau tacit.

Acceptarea moştenirii este expresă când succesibilul îşi însuşeşte explicit titlul sau calitatea de moştenitor printr-un înscris autentic (declaraţie autentică dată, în acest sens, în faţa notarului public) sau sub semnătură privată.

În situaţia în care, acceptarea este făcută printr-un înscris autentic, declaraţia de acceptare se va înscrie în registrul naţional notarial, ţinut în format electronic, potrivit legii.

Acceptarea moştenirii este tacită când succesibilul face un act sau fapt pe care nu ar putea să îi facă decât în calitate de moştenitor (de exemplu: închiriază imobilul în care a locuit defunctul, înstrăinează  bunuri ce au aparţinut defunctului, plătește un impozit al proprietății, etc).

Actele de dispoziţie juridică privind o parte sau totalitatea drepturilor asupra moştenirii, cum ar fi  înstrăinarea, cu titlu gratuit sau oneros, a drepturilor asupra moştenirii, actele de administrare definitivă ori folosinţă a unor bunuri din moştenire atrag acceptarea tacită a acesteia.

În schimb, actele de conservare, supraveghere şi de administrare provizorie  nu valorează acceptare, dacă din împrejurările în care acestea s-au efectuat nu rezultă că succesibilul şi-a însuşit prin ele calitatea de moştenitor.

Urmare a acceptării, moştenitorii răspund pentru datoriile şi sarcinile moştenirii numai cu bunurile din patrimoniul succesoral, proporţional cu cota fiecăruia.

• Distribuie:
• Distribuie
•