Când este permisă supravegherea sau monitorizarea video.

Regulamentul general privind protecția datelor impune reguli stricte pentru prelucrarea și protejarea datelor persoanelor fizice, iar în caz de nerespectare, amenzile pot fi usturătoare pentru prelucrarea ilegală a acestora.

Toate datele cu caracter personal, deci inclusiv imaginile surprinse de o camera de luat vederi, trebuie să fie colectate numai în scopuri determinate, explicite și legitime.

Cu alte cuvinte, înainte de momentul punerii în funcțiune a unui sistem de monitorizare video, orice operator de date cu caracter personal trebuie să stabilească, în concret, care sunt scopurile pentru care dorește efectuarea unei monitorizări video: protecția persoanelor, protecția proprietății, protejarea interesului public, depistarea, prevenirea și combaterea infracționalității, etc.

Filmările obținute cu ajutorul camerelor video sunt considerate date personale în măsura în care imaginile conțin detalii care pot duce la identificarea anumitor persoane (de exemplu, filmările în care sunt surprinse persoane trecând pe o stradă).

Persoanele fizice care–și monitoriză proprietățile private n-au nicio obligație de a respecta GDPR atât timp cât camerele monitorizează numai terenurile și casele proprii, iar fluxurile video nu sunt distribuite pe internet.

Dacă o cameră video este orientată în așa fel încât este vizibilă, fie și doar parțial, spre o proprietate vecină sau un spațiu public, atunci această activitate nu este una exclusiv personală sau de uz casnic.

• Distribuie:
• Distribuie
•