- Publicat de: ePitești
- 19-06-2023, ora 10:34
- Juridic, Știri
-
Material realizat de: Av.dr. Cristina Lețu
Procedura de legalizare a hotărârilor judecătorești
Procedura de legalizare a hotărârilor judecătorești
Citiți și: În ce condiții poate un minor primi sau face o donație?Legalizarea hotărârii judecătorești este un procedeu judiciar ce are loc de regulă după finalizarea procesului și constă în aplicarea pe o copie a hotărârii a unei parafe pe care se menționează data rămânerii definitive a hotărârii (dacă a rămas definitivă) precum și data legalizării ei.
O hotărâre legalizată este necesară în vedere executării silite, a procedurilor vizând notări ori intabulări în Cartea Funciară, în alte procese civile, administrative ori penale, la schimbări privind actele de stare civilă, la diferite instituții publice, etc.
Citiți și: Cum poate un salariat să-și retragă demisiaPersoanele care pot cere legalizarea.
Pentru a se depune o cerere de legalizare a unei hotărâri judecătorești persoana trebuie să fie parte în acel dosar dar în anumite cazuri, cererea se poate formula de succesorii părții ori alte persoane interesate, cu incuviințarea președintelui instanței, personal sau prin avocat.
Pașii și costul legalizării.
Partea va completa cererea de legalizare a hotărârii indicând numărul de dosar, numărul și data hotărârii judecătorești, va atașa o copie după hotârâre și o chitanță de plată a unei taxe judiciare de timbru de 5 lei per exemplar.
Taxa de timbru judiciar se plătește la direcția impozite locale de la domiciliul persoanei care cere legalizarea.
Dacă se plătește în altă localitate, prin mandat poștal, trebuie cunoscute de cel care merge la poștă CIF-ul UAT-ului (localității) de domiciliu și contul IBAN pentru taxele de timbru (acestea trebuie căutate pe internet ori trebuie solicitate de la Primăria respectivă).
Dacă partea sau avocatul mandatat nu are o copie a hotărârii judecătorești va solicita și eliberarea unei astfel de copii în vederea legalizării, dar va trebui să plătească suplimentar o taxă de timbru de 1 leu/pagină.
Pentru a nu plăti mai puțin, fiindcă uneori o hotărâre poate avea mai multe pagini, este preferabil să se plătească o taxă de timbru mai mare, de 20-30 de lei, pentru a nu îngreuna procedura de legalizare.
Cererea se depune fizic la Registratură, prin poștă sau curier.
Recent, la unele instanțe cererea și documentele de mai sus se pot depune online, fără deplasarea la instanță.
Pentru legalizarea hotărârilor pronunțate în dosarele vechi și foarte vechi, cererea și documentele vor trebuie depuse în format fizic pentru că e nevoie de interogări suplimentare.
Toate aceste documente indicate mai sus și anume cererea de legalizare, copia după cartea de identitate, copia după hotărâre și chitanța de plată a taxei de timbru, plus împuternicirea avocațială dacă e cazul, se transmit instanței deodată.
În cazul în care partea sau avocatul nu optează pentru ridicarea legalizării de la Registratura instanței ci optează pentru expedierea copiei legalizate la o numită adresă, va atașa cererii un plic autoadresat completat și timbrat corespunzător cu timbre poștale normale.
Pe acest plic la destinatar apare persoana (cu adresa aferentă) care va primi plicul cu copia legalizată, iar la expeditor va apărea instanța (cu adresa aferentă) care va trimite plicul cu copia legalizată.
După legalizare instanța va expedia plicul respectiv persoanei ce va apărea ca destinatar pe plic, la adresa indicată pe plic (practic instanța doar pune copia legalizată în plic și îl predă agentului procedural pentru a fi depus la poștă odată cu corespondența instanței).
Instanța competentă.
Instanța la care se depune cererea de legalizare este instanța care a pronunțat soluția pe fond sau cea care a pronunțat soluția în apel, dacă apelul s-a admis, chiar și parțial.
La fel este situația și în cazul admiterii recursului, chiar și parțială.
Durată.
O procedură de legalizare durează în medie 1 săptămână, mai mult sau mai puțin în funcție de fiecare instanță de judecată și de persoana care formulează cererea în mod corespunzător sau nu (de exemplu se depune o cerere de legalizare la altă instanță decât cea competentă/care are dosarul ori se formulează cerere de legalizare fără indicarea numărului corect de dosar ori de hotărâre, etc.)