Există trei proceduri diferite de insolvență pe care persoanele fizice le pot accesa.

I. Insolvența pe baza planului de rambursare a datoriilor

Dacă datornicul consideră că se află în stare de insolvență, dar situația sa financiară nu este total compromisă, poate cere Comisiei de insolvență deschiderea insolvenței pe bază de plan de rambursare a datoriilor.

Această procedură are caracter administrativ, iar nu judiciar și cuantumul minim al datoriilor trebuie să totalizeze 15 salarii minime pe economie (în 2022, asta înseamnă minimum 38.250 de lei)

În ipoteza în care se aprobă cererea de intrare în insolvență, debitorul persoană fizică împreună cu administratorul judiciar special desemnat, vor stabili un plan de rambursare, pe care creditorii trebuie să-l aprobe și care va fi pus în executare pe parcursul a cinci ani, de principiu.

Un aspect important este că, până la aprobarea definitivă a planului de rambursare, executările silite împotriva debitorului vor fi suspendate pentru maxim trei luni ulterior, de drept.

În situația în care planul nu este respectat sau debitorul nu-și achită datoriile curente, se poate cere închiderea procedurii pe bază de plan și deschiderea procedurii pe bază de lichidare de active.

II. Lichidarea de active în procedura judiciară

Cea de-a doua modalitate de insolvență a persoanei fizice are caracter judiciar și presupune lichidarea de active în ipoteza în care situația financiară este complet compromisă.

Atât debitorul poate cere intrarea în această procedură, cât și creditorii acestuia, în situația în care planul de rambursare nu poate fi dus la bun sfârșit.

Executările silite vor fi suspendate, însă numai după ce instanța a admis intrarea în insolvență.

Lichidatorul desemnat de instanță va sintetiza care sunt datoriile persoanei fizice și va face inventarul bunurilor sale pentru a stabili cum se vor acoperi datoriile în urma vânzării acestora, iar procedura se închide în baza unui raport final aprobat de instanță.

Debitorul va fi supravegheat în perioada următoare închiderii procedurii, iar eliberarea de datorii reziduale (ștergerea datoriilor rămase neacoperite) se va face numai dacă, după un anumit număr de ani de la data închiderii procedurii a acoperit un anumit procent din datorii.

III. Procedura simplificată de insolvență

Aceasta se aplică debitorilor care îndeplinesc cumulative următoarele condiții: suma totală a datoriilor este de cel mult zece salarii minime pe economie, nu au bunuri sau venituri ce pot fi urmărite în cadrul unei proceduri de executare silită și au peste vârsta standard de pensionare sau și-au pierdut total/cel puțin jumătate din capacitatea de muncă.

Încuviințarea intrării în insolvență trebuie dată de instanță de judecata, iar executările silite vor fi suspendate.

Debitorul este obligat să-și plătească datoriile curente la timp, să nu se mai împrumute, să anunțe în fiecare an Comisia de insolvență cu privire la situația bunurilor sale sau dacă obține venituri suplimentare de peste 50% din salariul minim pe economie față de nivelul declarat la momentul cererii de intrare în insolvență și are obligația să anunțe Comisia dacă moștenește, dacă primește cu titlu de donație sau intră în proprietatea unor bunuri sau servicii a căror valoare depășește salariul minim pe economie.

Costurile aferente onorariilor administratorilor și lichidatorilor pentru procedura insolvenței se suportă de la bugetul de stat, din bugetul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, prin bugetul Ministerului Economiei și nu din fondurile datornicilor.

• Distribuie:
• Distribuie
•