Știți care sunt criteriile în funcție de care se stabilește competența instanțelor de judecată civilă? 

1. COMPETENŢA MATERIALĂ

Competenţa materială este criteriul cu ajutorul căruia se stabileşte care dintre organele judiciare de grade diferite pot soluţiona anumite cauze.

Judecătoria este instanţa care funcţionează în mai multe localităţi  din fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti.

Din punctul de vedere al competenţei materiale, putem spune că judecătoria are competenţă generală.

În raport de acest criteriu, au fost stabilite în competenţa judecătoriei anumite cereri.

Astfel, cererile pe care le formulaţi în materie civilă al căror obiect are o valoare ce nu depăşeşte 5 miliarde lei, precum şi cele de împărţeală judiciară, cererile în materie succesorală, cererile neevaluabile în bani precum şi cele privind materia fondului funciar, inclusiv cererile de drept comun formulate de terţii vătămaţi în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar, sunt de competenţa judecătoriei.

La judecătorie introduceţi şi cererile referitoare la:

– relaţii de familie şi acte de stare civilă, respectiv cereri de divorţ,

– cereri privind obligaţia legală de întreţinere,

– încredinţarea şi stabilirea domiciliului minorului din afara căsătoriei,

– cereri având drept obiect încuviinţarea purtării numelui de către copilul minor şi înregistrarea ulterioară a naşterii minorului,

– cereri privind anularea, completarea şi rectificarea actelor de stare civilă, stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei, acţiunea în tăgadă paternităţii copilului născut din căsătorie şi contestarea recunoaşterii paternităţii.

Cererile formulate în materie comercială al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei, precum şi cererile privind emiterea somaţiei de plată, potrivit Ordonanţei de Guvern nr. 5/2001 şi acţiunile în anulare în această materie până la 1 miliard lei, se soluţionează tot de către judecătorie.

Această instanţă judecă şi plângerile împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege, respectiv plângerile contravenţionale şi împotriva actelor administrative emise în cadrul procedurilor administrative prevăzute de Legea nr. 18/1991.

De asemenea, la judecătorie introduceţi şi cererile formulate în orice alte materii date prin lege în competenţa lor, cum sunt:

– cereri privind punerea sub interdicţie,

– declararea dispariţiei şi a morţii,

– cereri de acordare a personalităţii juridice a asociaţiilor de proprietari, conform Legii nr. 114/1996,

– cereri având drept obiect lămurirea înţelesului, întinderea sau aplicarea dispozitivului propriei hotărâri,

– cereri privind completarea propriilor hotărâri în cazul omisiunii pronunţării asupra unui capăt de cerere, asupra unei cereri conexe sau incidentale.

Instanţa ierarhic superioară judecătoriei este tribunalul care funcţionează în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti.

Anumite cereri pot fi introduse direct la tribunal, respectiv:

– cele pe care le formulaţi în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei,

– procesele şi cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani.

Tribunalul soluţionează şi cererile în materie civilă:

– al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei,

– conflictele de muncă, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe,

– procesele şi cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competenţa curţii de apel,

– cererile în materie de creaţie intelectuală şi de proprietate industrială,

– cererile privind încuviinţarea, nulitatea sau desfacerea adopţiei,

– cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârşite în procesele penale şi cererile având drept obiect recunoaşterea şi încuviinţarea executării silite a hotărârilor date în ţări străine.

Totodată, tribunalul verifică legalitatea şi temeinicia soluţiilor pronunţate de judecătoriile din raza sa de competenţă.

Astfel, tribunalul este şi instanţă de control judiciar, respectiv instanţă de apel şi de recurs.

Ca instanţă de apel, tribunalul judecă apelurile pe care le declaraţi împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în cererile de divorţ, în cererile privind filiaţia şi raporturile personale dintre părinţi şi copiii minori, în cererile de împărţeală judiciară, cu excepţia celor care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului.

Cererile de recurs care pot fi soluţionate de tribunal privesc hotărârile pronunţate de judecătorii, care potrivit legii, nu sunt supuse apelului, de exemplu:

– în cererile de stabilire majorare, reducere şi sistare a obligaţiei de întreţinere,

– cererile privind măsurile asiguratorii,

– plângerile împotriva proceselor verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor.

De asemenea, tribunalul judecă şi cererile în orice alte materii date prin lege în competenţa lui, cum sunt:

– contestaţia în anulare şi revizuirea îndreptate împotriva propriilor hotărâri,

– cererile de îndreptare a greşelilor materiale din propriile hotărâri şi încheieri,

– conflictele de competenţă dintre 2 judecătorii din circumscripţia sa teritorială.

În România funcţionează un număr de 15 curţi de apel care verifică legalitatea şi temeinicia soluţiilor pronunţate în materie civilă de judecătoriile şi tribunalele din raza acestora de competenţă.

Pe lângă rolul de instanţă de control judiciar, curtea de apel are rolul şi de primă instanţă. În acest sens judecă procesele şi cererile pe care le formulaţi în materie de contencios administrativ privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale.

Ca instanţă de apel, curtea de apel judecă apelurile pe care le declaraţi împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în primă instanţă.

La curtea de apel, ca instanţă de recurs, puteţi introduce recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de tribunale, care potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege.

De asemenea, curtea de apel judecă şi cererile în orice alte materii date prin lege în competenţa lor, respectiv conflictele de competenţă dintre două tribunale, sau între un tribunal şi o judecătorie din raza sa teritorială, cererile de recuzare a tuturor judecătorilor de la un tribunal, cererile de îndreptare a greşelilor materiale din propriile hotărâri şi încheieri.

Singura instanță supremă din România

În România funcţionează o singură instanţă supremă, denumită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu personalitate juridică şi cu sediul în Bucureşti.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale.

Această instanţă judecă recursurile pe care le declaraţi împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, recursurile în interesul legii şi în orice alte materii date prin lege în competenţa sa.

 Secţia Civilă şi de Proprietate Intelectuală, Secţia Comercială şi Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege şi de asemenea, cererile de strămutare şi conflictele de competenţă care-i revin în raport cu competenţa fiecăreia.

Competenţa ce revine instanţelor judecătoreşti în legătură cu arbitrajul aparţine instanţei care ar fi fost competentă să soluţioneze litigiul în fond, în lipsa unei convenţii arbitrale.

• Distribuie:
• Distribuie
•