Contractul de întreţinere este actul prin care o parte se obligă să efectueze prestaţiile necesare întreţinerii şi îngrijirii celeilalte părţi sau a unui terţ, pe o anumită durată de timp.

Dacă părțile nu au prevăzut în contract durata întreţinerii ori au menționat numai caracterul viager al acesteia, atunci debitorul întreținerii îi datorează întreținere pentru toată durata vieţii creditorului.

Contractul de întreținere se încheie în formă autentică, la notariat, sub sancţiunea nulităţii absolute.

Este nul absolut și actul prin care s-a constituit cu titlu oneros o obligație pe durata vieţii unei persoane care, la data încheierii contractului, suferea de o boală din cauza căreia a murit în interval de cel mult 30 de zile de la această dată.

ÎN CE CONSTĂ ÎNTREȚINEREA

Prestaţiile de întreţinere pot fi stabilite expres de părţi la încheierea contractului și pot să constea în sume de bani sau bunuri fungibile.

În cazul în care se prevede doar că se asigură întreţinerea, această noţiune trebuie interpretată cât mai extensiv, incluzând hrana, medicamentele, îmbrăcămintea, îngrijiri medicale, ajutor la treburile casnice, indiferent dacă întreţinutul şi-ar permite singur sau nu toate aceste lucruri.

În cazul în care întreținerea are caracter viager sau atunci când creditorul decedează în cursul duratei contractului, debitorul are obligația sa-l înmormânteze.

Întreţinerea continuă a fi datorată în aceeaşi măsură chiar dacă, în cursul executării contractului, bunul care a constituit capitalul a pierit total sau parţial ori şi-a diminuat valoarea, dintr-o cauză pentru care creditorul întreţinerii nu este ţinut să răspundă.

DURATA CONTRACTULUI DE ÎNTREȚINERE

Durata contractului de întreținere poate să fie stabilită de părţi în funcţie de dorinţele lor astfel că pot să prevadă un număr de ani sau să stabilească încheierea lui pe durata vieţii uneia dintre ele.

Dacă se prevede un caracter viager, înseamnă că întreţinerea trebuie prestată pe toată durata vieţii întreținutului iar când nu este prevăzută nicio durată, atunci se aplică aceeași regulă.

Întreţinătorul este obligat să presteze întreţinerea indiferent cât de împovărătoare ar deveni ea și independent de eventuala degradare a situației sale materiale.

REZOLUȚIUNEA CONTRACTULUI

Rezoluțiunea contractului de întreținere poate să fie ceruta de cel interesat la instanța de judecată atunci când comportamentul celeilalte părți face imposibilă executarea contractului în condiții conforme bunelor moravuri dar și în cazul neexecutării fără justificare a obligației de întreținere.

Dreptul la acțiunea în rezoluțiune se transmite moștenitorilor, cu condiția ca acțiunea să nu fi fost exercitată de defunct în timpul vieții și cu respectarea termenului de prescripție aferent.

Dacă se pronunță rezoluțiunea contractului, părțile urmează a fi repuse în situația anterioară, cu mențiunea că, deși creditorul întreținerii va redobândi dreptul de proprietate asupra bunului transmis, debitorul în culpă nu poate obține restituirea prestațiilor de întreținere deja executate, însă, dacă debitorul a achitat și un preț, acesta trebuie să îi fie restituit.

• Distribuie:
• Distribuie
•