Revoluția reversibilă. Mai țineți minte ce făceați acum 29 de ani pe vremea asta? Eu n-am uitat. Eram încă la școală și mă pregăteam să plec în tabăra de PTAP (Pregătirea Tineretului pentru Apărarea Patriei), tocmai la Baia Mare. Pe vremea aceea era o chestie super tare, cel mai apropiat lucru de tabăra de schi din ziua de azi, la care n-aveau acces decât copiii ștabilor de pe la partid sau de prin alte sectoare ale societății socialiste. Și cei ai profesorilor însoțitori, cum era și cazul meu.

În paralel urmăream, în surdină, firește, Europa Liberă, acolo unde se spunea deja ce se întâmplă în Timișoara, că au murit oameni și că dictatorul nu mai avea zile multe. Firește că nu credeam treaba asta, pentru că nu-mi puteam imagina viața fără Ceaușescu sau fără comunism. N-am mai ajuns în tabără, pentru că pe 22 decembrie 1989 fuga lui Ceașcă ne-a prins în Baia Mare, după care totul a luat-o razna.

Am plecat înapoi spre Pitești, unde am ajuns pe 23 pe la prânz, după ce, în Gara de Nord din București, auzisem deja focuri de armă. De fapt, peste doar două zile aveam să le aud, în același loc, mult mai aproape de mine, un glonț ratându-mă cu vreo doi metri. Nu eram erou, eram doar în locul nepotrivit la momentul nepotrivit, așa cum, probabil, fuseseră destui dintre cei care au plătit cu viața trecerea de la comunismul ceaușist la neocomunismul lui Iliescu.

Și după aceea am început să trăiesc cu adevărat. Mi-am lăsat plete, m-am apucat de ascultat muzică rock și de văzut filme bune. Și așa mai departe, ajungând să fac presă liberă, televiziune, să ies din țară, apoi să plec definitiv din ea, dar nu pentru a scăpa de dictatură sau de sărăcie, ci pentru a lucra pentru ceva în care cred cu adevărat.

Am ajuns să-mi iau casă, mașină, să văd locuri extraordinare și sute de concerte, iar lista schimbărilor petrecute în acești 29 de ani, pentru mine, ar umple zeci și zeci de pagini. De fapt doar cinci ani din viața mea au umplut deja o carte, publicată anul acesta în Pitești. Dar destul despre mine.

Voi cum ați trăit acești ani scurși de la Revoluție? Puteți face comparația între viața voastră de atunci și cea de acum? Între casa de atunci și cea de acum, chiar dacă, prin capriciul sorții, locuiți în același loc? Între masa festivă de atunci, când era interzis până și conceptul de Crăciun, și cea de acum? Între banii de atunci, cu care se zicea că n-ai ce lua, și cei de acum, cu care mulți se plâng că nu pot lua cât au nevoie?

A fost și este o evoluție uluitoare, pe care, însă, părem să o fi uitat. Ne plângem zilnic de greutățile vieții, de hoții care ne conduc, deși noi i-am votat, în deplină libertate, și de conspirațiile mondiale de care altădată nici măcar n-am fi fost conștienți, pentru că la televizor era doar tovarășul, iar în presă era clasamentul laptelui. Nu mai știm cu ce să ne îmbrăcăm, de unde atunci de-abia aveam două perechi de pantaloni și trei cămăși!

Avem sute de canale de televiziune, cluburi, malluri, supermarketuri, săli de jocuri și farmacii, și tot nu ne ajunge, uitând zilele și/sau nopțile când stăteam la coadă pentru lapte sau pentru o amărâtă de pâine. Vestea proastă este, însă, că toate astea pot dispărea și putem ajunge înapoi de unde-am plecat la începutul revoluției sau chiar mai rău.

Nimic nu e permanent, nici măcar revoluția în sine, care a produs și produce efecte în viața fiecăruia dintre noi. Iar schimbarea poate fi și în rău, așa cum vedem zilele astea, când guvernarea democratic aleasă conduce exclusiv în favoarea infractorilor. Și când o vorbă aruncată în vânt de un incompetent cu aere de șmecher și funcție de ministru duce la pierderi de miliarde de euro pe bursă într-o singură zi.

Poate de aceea, când ne bucurăm de sărbătorile astea, ar fi bine să ne gândim și la viitor. Și să fim mai atenți la ce se întâmplă pe lângă noi. Pentru că trăim vremuri tulburi, în care minciuna e la putere și adevărul trebuie căutat cu lumânarea. Să nu uităm ce avem și cât am avut de suferit pentru a ajunge aici și să nu dăm cu piciorul la tot doar pentru că așa ne spun unii la televizor.

Trăim cea mai bună perioadă din istoria omenirii și a României, bineînțeles, dar exemplul Venezuelei ar trebui să ne dea fiori. Revoluția poate fi reversibilă.

• Distribuie:
• Distribuie
•