Exclusiv: Ei sunt oamenii de comunicare din instituţii. Astăzi, Florin Popa

Astăzi, stăm de vorbă cu Florin Popa (foto) – subofițerul de Relații Publice, cu atribuții de purtător de cuvânt în cadrul IPJ Argeş.

Citiți și: Exclusiv. Argeș: Șef nou în Poliție. Mai multe mutări de ultim moment

Florin Popa are 37 de ani, iar uniforma de poliţist o îmbracă de aproape 17 ani. După cum ne-a declarat în interviu, ultimii 4 ani și jumătate au fost dedicaţi activităţii în domeniul comunicării și relațiilor publice. Lucrează alături subcomisarul Epure Mădălina și, din punctul nostru de vedere, formează o super-echipă! Evenimentele care se petrec în județ sunt acoperite 24 de ore din 24. În cazurile grave, dar și în cele ușoare, tot timpul ne sunt la dispoziție.

Astfel, cititorii sunt informați în timp real legat de ce se întâmplă în sfera infracțională și a tot ce ține de conviețuirea socială.

ePitești: Povestiți-ne despre cum ați început cariera în Poliție.

Florin Popa: „De la debutul carierei de polițist, în vara anului 2005, am lucrat la același post de poliție, până în anul 2017, iar din acea perioadă, ultimii aproximativ 5 ani am ocupat funcția de șef de post. Ulterior, m-am mutat la o secție de poliție din Pitești, la formațiunea de investigații criminale, iar din luna octombrie 2017 lucrez în domeniul relațiilor publice, ca purtător de cuvânt al Inspectoratului de Poliție Județean Argeș.”

ePitești: Ce înseamnă pentru dvs. să fiți om de comunicare?

Florin Popa: „Poziția este una onorantă, dar deopotrivă complexă și foarte solicitantă. M-am bucurat de aprecierea experienței profesionale anterioare, pe care am putut-o valorifica în noua poziție, precum și de colegi profesioniști, deschiși și bine intenționați.

Provocările și problematica relațiilor publice specifice poziției pe care o ocup, sunt caracterizate de două linii principale. Una este aplicarea Legii 544/2001, privind asigurarea accesului la informațiile de interes public, iar a doua este reprezentarea colegilor către public din postura de purtător de cuvânt.”

ePitești: Ce vă ajută în meseria pe care o desfășurați și care sunt provocările?

Florin Popa: „Lucrurile care converg spre poziția mea de la acest moment sunt cele care stau la baza mea ca om, sens în care consider că pe parcursul vieții mele, au o mare valoare:

– ceea ce mi-a fost dat să primesc drept educație de la părinții mei, cărora le mulțumesc;

– ceea ce am învățat apoi din experiența de polițist operativ, la țară, deoarece din punct de vedere al laturii umane sunt foarte multe de câștigat (interacțiunea cu orice categorie socială, atât într-un context neutru, obișnuit, cât și în contextul specific atribuțiilor municii de poliție și al domeniului juridic);

– experiența ca purtător de cuvânt al unei instituții cu atât de multe implicații în societate reprezintă un câștig cert, unic pentru mine ca om, aducând reprezentarea corectă și nedespărțită de context a celor mai neobișnuite comportamente ale oamenilor.

Provocarea deosebită este că toate acestea se petrec cu un foarte mare cost din punct de vedere al timpului, iar în acest fel preocuparea pentru activitatea profesională nu se mai limitează la orele de serviciu, ci devine un stil de viață (lucru despre care mi-a vorbit la un moment dat un șef de post, pe care îl respect și îl salut pe acestă cale).”

ePitești: Care sunt „costurile” implicării 24/24?

Florin Popa: „Acest stil de viață nu vine gratis, ci consumă mult din timpul de acasă, așa că mă bucur să spun că am o familie și o soție minunată, care, prin bunăvoința și toleranța la lipsa mea și la disponibilitatea pentru cele legate de serviciu, face acest lucru posibil! Totuși, cred că nu spun ceva nou pentru mulți colegi, care trec prin aceleași lucruri.”

ePitești: Cum concepeți un comunicat sau o informare pentru presă? Întrebăm pentru că, de multe ori – și vedeți asta, oamenii judecă sau încearcă să contracareze mesajele oficial, să lanseze acuzații ș.a.m.d.

Florin Popa: „Aspectul specific pentru transmiterea mesajului către presă este de a veni cu informații verificate, asumate, complete, într-un timp extrem de scurt, ele fiind cerute aproape în timp real, dar trebuind să îndeplinească ,,per se” (de la sine) fiecare dintre cele trei condiții. De asemenea, o adevărată provocare o reprezintă aceea ca faptele de bine să treacă de bariera prejudecăților și să beneficieze de aceeași ,,lumină”, de aceeași importanță, precum știrile curente. De multe ori am întâlnit această ,,barieră”, sub justificarea că o știre despre un subiect de bine nu vinde în aceeași măsură.

Probabil că prejudecata oamenilor obișnuiți legată de meseria de polițist (instituție de aplicare a legii) este cel mai greu de depășit. Tocmai pentru că percepția este una greșită, consider că e necesar să ajutăm binele și normalul să iasă ,,la rampă”, să fie evidențiat. De multe ori, OMUL din spatele uniformei nu este observat. Totalitatea din ceea ce înseamnă să fii polițist implică în cea mai mare parte, nu ,,împărțirea dreptății”, ci ajutarea oamenilor în rezolvarea unor probleme (cum sunt cele de natură administrativă -documente, avize, verificări necesare în diverse domenii-), în ținerea sub control, în limite ale normalului, a unor problematici care ne afectează în egală măsură (de la respectarea regulilor de circulație -fiind atât de evident că NU trebuie, spre exemplu, să conducem sub influența alcoolului-; la adresarea de injurii, -nimănui nu îi place să fie înjurat, fiind o lipsă de respect reciproc; la fapte contra persoanei sau contra patrimoniului).”

ePitești: Povestiți-ne despre un eveniment marcant din cariera dvs.

Florin Popa: ” În localitatea în care am lucrat și trăit deopotrivă, aveam periodic probleme într-o familie în care mama și fiul său se certau, de fiecare dată pe fondul consumului de alcool.
Mai întânisem situații în care oamenii se jigneau reciproc, dar aici, de multe ori femeia era și bătută. Atât mama, cât și fiul, erau persoane care nu creau probleme celor din jur, dar se certau des, iar alcoolul nu făcea decât să întețească cearta. Tot pe fondul problemelor legate de alcool, fiul s-a despărțit de soție, cu toate că aveau împreună și un copil, și că omul era destul de priceput și de cuminte când nu consuma alcool. După ce s-a despărțit de soție (căreia i-a fost încredințat și copilul), el a rămas în aceeași locuință cu mama sa. De multe ori, în urma certurilor pe fondul alcoolului, femeia era bătută crunt, având vânătăi vizibile.

Legal, când aveam o sesizare de violență între membrii aceleiași familii, întocmeam dosar penal pentru infracțiunea de violență în familie. Câteodată, întețită de întâmplarea proaspătă, chiar femeia își asuma să depună plângere, dar de fiecare dată, cu un stoicism ce mi se părea greu de înțeles, la doar câteva zile, venea să dea declarație că își retrage plângerea.

Puteam înțelege să îi ierte comportamentul o dată sau de două ori, dar femeia își retrăgea plângerea de fiecare dată, indiferent de consecințe. Chiar și oamenii din sat observaseră încăpățânarea femeii de a se opune tragerii la răspundere penală a fiului său, și le era la fel de greu de înțeles.

Totuși, într-o seară de vară, polițiștii au fost sesizați că femeia a fost găsită în curte, cu leziuni destul de însemnate, în special în zona capului. Deși nu eram de serviciu, am fost anunțat de colegii de la Secția de Poliție Rurală, și am mers să văd ce s-a întâmplat. Lipsa fiului m-a făcut să bănuiesc de la început că cei doi băuseră și se certaseră din nou, iar femeia fusese de fapt lovită de fiul său.

Femeia a rămas la spital, deja vârsta înaintată și anii de bătăi și alcool lăsând o amprentă apăsată.

În zilele următoare, l-am găsit și l-am adus pe fiu la audieri, iar cu ajutorul unui vecin, am reușit să transmitem unui alt fiu al femeii, care era de ani buni stabilit în altă țară, despre situația medicală a mamei.

Femeia avea o stare generală de sănătate depreciată, fapt pentru care, prin implicarea celuilalt fiu, s-a reușit să fie internată într-un azil de bătrâni din Pitești. Între timp au venit și concluziile medico-legale, care au stabilit că în urma leziunilor suferite, au fost necesare peste 80 de zile de îngrijiri medicale, dar și că a rezultat pierderea vederii persoanei vătămate la ochiul stâng, prin sechele posttraumatice, fapt ce constituia infirmitate fizică. Doar datorită acestui ultim detaliu, am schimbat încadrarea juridică, în aceea de violență în familie raportat la vătămare corporală, la care o retragere a plângerii nu mai era posibilă. În aceste condiții, în iulie 2016, am chemat din nou la audieri pe bărbat, care avea atunci 37 de ani, iar după ce l-am audiat și am parcurs toate procedurile, l-am reținut pentru 24 de ore.

Îmi amintesc despre faptul că atunci când îi completam documentele pentru reținere, observam că regretă consumul de alcool, care a degradat toate relațiile pe care le avusese și l-a făcut să piardă totul, dar și faptul că își dădea seama de grozăvia de a-și fi lovit mama, atât de des și cu atâtea urmări, chiar și sub justificarea dată de aburii alcoolului.

Când i-am pus cătușele, mi-am amintit ce învățasem din textul Codului Penal, dar și din învățăturile creștine, așa că l-am sfătuit să folosească timpul pentru el, să își pună ordine în gânduri și în viață, pentru că viața lui nu va lua sfârșit odată cu încarcerarea.

În cele din urmă, bărbatul a fost și condamnat. Mama lui a rămas internată în azil, pentru că starea ei de sănătate impunea ajutor permanent, iar femeia nu mai avea de la cine să îl primească.

În timp ce era în închisoare, fiul ei m-a sunat pe telefonul fix, la post, și m-a întrebat ce face mama lui, având o atitudine spășită și spunând că nu încetase nici o clipă să îi pară rău pentru felul în care se purtase cu mama lui, și că nu crede că va mai pune alcool în gură după ce își va ispăși pedeapsa!”

SERIA INTERVIURILOR EXCLUSIVE EPITEȘTI

Vă reamintim că, seria interviurilor a debutat cu Cristina Cazacu, purtătorul de cuvânt al Spitalului Județean de Urgență Pitești, iar apoi a continuat cu Florina Oprea, omul de comunicare din cadrul Primăriei Mioveni, Flavius Tănase, purtătorul de cuvânt al Jandarmeriei Argeș, Bogdan Aristănțoiu, purtătorul de cuvânt al Poliției Locale Pitești şi Mădălina Epure, purtător de cuvânt în cadrul IPJ Argeş.